”Așteptări” de Anna Hope – Distanța dintre proiecțiile noastre și viața reală

8 iunie 2022 de  Oana Borviz    

Încă de când citeam „Sala de bal“ știam că Anna Hope are în lucru un roman despre feminismul contemporan, așa că eram foarte curioasă cum îi va reuși cel de-al treilea roman.

Titlu  •  Așteptări
Autor    Anna Hope

Gen    Roman

Numãr pagini   328

Anul publicãrii   2022
Publicat de   Humanitas Fiction

Nu pot să zic că nu mi-a plăcut „Așteptări“, pe care cei de la Humanitas Fiction l-au publicat de curând. Mi-a plăcut, dar nu atât de mult pe cât mi-a plăcut „Sala de bal“. Cartea este despre trei femei londoneze, despre prietenia dintre ele (ce se întinde pe o perioadă de mai bine de 10 ani, începând cu anii rebeli ai studenției și până la anii maturității lor) și despre așteptările pe care acestea le au de la viață. 

Hannah, Cate și Lissa sunt de nedespărțit, locuiesc împreună într-o casă victoriană din centrul Londrei, unde trăiesc clipe minunate și unde își proiectează visuri cu propriul viitor. 

Doar că aproape nimic din ceea ce visează ele la 20 de ani nu ajunge să facă parte din viața lor de mai târziu, iar Anna Hope surprinde perfect acest spațiu dintre proiecțiile lor asupra realității și viața însăși.

Lissa este îndrăgostită de actorie și tot ce își dorește este să aibă succes ca actriță, însă singurul rol în care va mai juca după vreo 10 ani este acela de profesoară de engleză. Ea întruchipează actorul debutant, aflat în permanentă căutare de roluri, pândind oportunități, visând cu ochii deschiși la glorie, dar cred că este, într-un fel, și portretul lui Hope la tinerețe, căci știm că înainte de a deveni scriitoare, aceasta a fost actriță (a fost Novice Hame în serialul „Doctor Who“).

Hannah vrea cu ardoare să aibă un copil cu iubitul ei din studenție dar, după încercări repetate de fertilizare, cei doi ajung să se despartă. Iar Cate, îndrăgostită lulea de o altă femeie, ajunge nevasta unui bărbat pe care nu știe dacă îl va putea iubi cu adevărat vreodată. 

Visuri mari

Despre ficțiunea Annei Hope s-a spus că are forță încă de la primul ei roman (netradus încă în română), „Wake“, și adevărul este că, cu oricare din cele trei romane ale ei ai începe, ai spune același lucru. Hope își documentează bine subiectele, scriitura ei e subtilă, iar detaliile legate de epoca abordată sunt întotdeauna strecurate în text cu un firesc de invidiat. Asta simți și în cazul romanului „Așteptări“ unde, dincolo de povestea unei prietenii, descrie foarte atent prezentul dintr-o metropolă europeană, capcanele consumerismului, ba chiar și pe cele ale feminismului care, uneori, nu pare a fi decât o iluzie

Lissa, Hannah și Cate sunt femei moderne cu visuri mari care se trezesc în mijlocul unor vieți pe care nu și le-au proiectat niciodată. Toate trei sunt dezamăgite de ceea ce au deveit, sunt invidioase pe alte femei, se luptă cu aceeași întrebare: de ce anume este nevoie pentru a duce o viață plină de sens? Acestor femei le lipsește spontaneitatea vieții lor vechi, le lipsesc zilele de activism (Cate, spre exemplu, obișnuia să protesteze alături de iubita ei pentru diverse cauze), le lipsesc călătoriile, nopțile de distracție, discuțiile.

Într-un fel, așteptarea este povestea lor. Ele așteaptă să se întâmple ceea ce au proiectat cu mințile lor de copile, de tinere, de femei mature. Doar că nu se întâmplă.

Deziluzii

Hope surprinde cât se poate de bine relația fragilă dintre mamă și fiică, relația de prietenie dintre femei, căsătoria și infidelitata, prima dragoste, iubirile pierdute, maternitatea și infertilitatea. Cele trei se mint pe ele însele, se trădează una pe cealaltă, se distanțează și se apropie iar la intervale mai mari sau mai mici de timp pentru că știu că prieteniile dintre femei ”sunt singurele care o să te salveze până la urmă”.

Dacă stai să te gândești, „Așteptări“ e o carte amară care îți arată că, de multe ori, viața e mai puternică decât visurile pe care le porți în tine. Ce poate fi mai frustrant decât senzația că ai făcut totul și nu ai primit, în schimb, decât ceea ce a vrut viața să-ți dea? 

Structura ambițioasă a romanului, cu un du-te vino amețitor între trecut și prezent, este felul în care Hope alege să redea viața fragmentată a acestor femei, să arate cum alegerile lor, personalitățile lor, genul și societatea au contribuit la ceea ce sunt ele astăzi. Hope a scris o poveste dureroasă și emoționantă despre deciziile pe care le iau femeile la un moment dat și despre surprizele vieții de adult. 

Cu toate astea, am rămas cu senzația că ceva lipsește din romanul ăsta. Ceva care să-i dea strălucire. Dar poate că tocmai cu acest sentiment a vrut Hope să rămânem din moment ce ea spune, până la urmă, povestea spațiului dintre așteptările noastre și realitate. Acel spațiu liminal în care ne trăim viețile pline de vise, dorințe, dureri. Și în care nimeni nu își dorește, de fapt, să ajungă.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.