Topuri

Trei cărți cu care să începi anul 2021

4 ianuarie 2021 de  Oana Borviz   •  

De regulă, nu îmi fac liste cu cărți pe care să le citesc într-o lună, într-un an. Îi admir foarte tare pe cei care pot face asta, dar mie personal mi se pare apăsător un astfel de angajament. Am mereu cărți pe care vreau să le citesc (în special, nou apărute), dar fără deadline-uri istovitoare. Așa cum sunt, spre exemplu, cele trei titluri proaspete de la Publica.

Deși am de terminat două cărți – „Fata care nu se putea opri din mers“, de Samar Yazbek, și „Apeirogon“, de Colum McCann -, știu sigur că vreau să citesc la începutul acestui an „Niksen“, „Învață cu inima“ și „Sub cerul liber“. A fost o întâmplare ca trei cărți, apărute una după alta la aceeași editură, să mă atragă, dar cred că le-am ales pentru că mi se par extrem de potrivite și utile pentru noi în perioada pe care o traversăm acum. Una te învață cum să te rupi de rutina zilnică, alta te face să iei în calcul căi neconvenționale de învățare, iar alta te îmbie să te reîmprietenești cu natura. 

Niksen. Arta olandeză de a nu face nimic, de Olga Mecking

Știm cu toții că, a face mereu pe ocupații și a ne simți, pe deasupra, și rușinați doar la gândul că vrem să ne odihnim, este din start o mare defavoare pe care ne-o facem. Am trăit un an greu, cu încercări pe care nu ni le-am fi proiectat nici în cel mai fantezist scenariu, de aceea, fără nici un dubiu, aș începe noul an cu „Niksen – arta olandeză de a nu face nimic“.  

Este cunoscut că olandezii, neam care a făcut din relaxare o parte importantă din rutina zilnică, sunt printre cei mai fericiți oameni de pe Pământ, iar Niksen (verb olandez care înseamnă „a nu face nimic“) este metoda lor celebră de combatere a stresului și epuizării cauzate de muncă.

Cartea asta – care mi se pare foarte asemănătoare ca și concept cu „Arta relaxării“, a Claudiei Hammond – ne provoacă să ne detașăm de griji, fobii, neliniști și să niksenizem, adică să alegem conștient să stăm, să nu facem planuri.

Sună bine, nu-i așa, să ne permitem să fim leneși fără să ne simțim vinovați?! Ca și vouă, mi se pare lucru dificil să mă rup de rutina mea și să îmbrățișez lenea ca pe o stare de creativitate, de aceea mă agăț, pentru început:), de cartea asta (scrisă de jurnalista și scriitoarea Olga Mecking), care are și explicații de la experți internaționali în bunăstare și productivitate și care explică pe înțelesul tutuor cum a nu face nimic poate ajuta enorm.

Învață cu inima. O educație neconvențională, de Tony Wagner

Tony Wagner este un expert în educație recunoscut la nivel mondial (a ocupat, printre altele nenumărate funcții la Universitatea Harvard și a dezvoltat proiecte importante pentru Fundația Bill & Melinda Gates) care spune în această carte povestea devenirii sale.

Dar „Învață cu inima“ nu este doar o carte de memorii, în care Wagner spune cum, înainte de a cunoaște succesul, a cunoscut eșecul (a fost dat afară din gimnaziu, exmatriculat din liceu și a renunțat la două facultăți), ci și o meditație complexă asupra educației care ne amintește cât de importante pot fi încercarea, eroarea și perseverența.

Mi se pare o carte utilă în această perioadă, când modalitățile de învățare sunt sub așteptările noastre, Tony Wagner aducând în atenție toate acele aspecte critice cu care se confruntă părinții și profesorii de azi.

„Nu o poți lăsa din mână. Cu candoare și claritate, Tony Wagner își spune povestea vieții remarcabile și, făcând asta, spune povestea sistemului nostru educațional“, scrie despre acest volum Angela Duckworth, autoarea cărții „Grit“.

Sub cerul liber. Ghid practic despre cum să trăieşti în natură, de Frida Torgeby și Markus Torgeby

Nu că m-aș muta de mâine în pădure, dar, fiindcă am copilărit la țară, pot spune că am avut mereu o relație bună cu natura și că prin ea mi-am pus în ordine, de multe ori, gândurile și mi-am găsit liniștea. Așa că e lesne de înțeles de ce mi-a făcut cu ochiul și această carte în care un om pe nume Markus Torgeby povestește cum a renunțat la viața tumultoasă a orașului pentru a trăi în liniștea naturii. S-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, când Torgeby s-a mutat într-o pădure din nordul Suediei, unde a trăit singur patru ani doar cu fulgi de ovăz, apă de izvor și ce a găsit în „cămara” pădurii. Acum locuiește cu soția, Frida (care a făcute fotografiile din această carte), și cei trei copii în casa pe care a construit-o singur în inima naturii și pare fericit. 

„Sub cerul liber“ spune povestea călătoriei lui spre fericire, de la o tinerețe grea la o viață de familie împlinită, amintindu-ne, în același timp, de nevoia umană de a fi în strânsă legătură cu natura și de beneficiile unei vieți simple, și învățându-ne cele mai bune tehnici de cioplire a buștenilor și cele mai bune metode de a căuta hrană în antură.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns