12 lucruri despre Tatiana de Rosnay, autoarea romanului „Se numea Sarah“

19 octombrie 2021 de  Oana Borviz    

Am citit până acum două cărți de Tatiana de Rosnay: „Anotimpul ploilor“ și „Viața asta îți aparține“, ambele apărute la editura Litera. Sunt cărți ușor de parcurs, au o scriitură clară, un fir roșu bine cusut în poveste, capitole scurte, multe paliere. Toate au potențial de adaptare la marele sau micul ecran (așa cum a fost cazul romanului „Se numea Sarah“, ecranizat în 2009, cu Kristin Scott Thomas în rolul Juliei).

În „Anotimpul ploilor“, avem de-a face cu o dramă de familie petrecută pe fundalul unui Paris cuprins de potop. În mijlocul dezastrului natural cauzat de deversarea Senei, membrii familiei se confruntă cu amintiri dureroase, cu situații de urgență și cu multe secrete ajungând, în același timp, să se înțeleagă mai bine, să-și aline durerile și să treacă împreună peste suferință. 

În „Viața asta îți aparține“, un adolescent pe nume Martin leagă o prietenie stranie cu o femeie a străzii, care-l impulsionează să scrie, să-și caute mama dispărută în urmă cu 16 ani, să creadă în magia vieții. Povestea asta a zăcut mai bine de 20 de ani într-o cutie, înainte ca Rosnay să o găsească, în timpul unei curățenii sezoniere, și să o publice chiar anul acesta.

Nu am vrut să fac recenzia cărților dar, pornind de la ele, am fost curioasă să aflu mai multe despre Tatiana de Rosnay. Prea multe despre ea nu sunt de găsit pe internet pentru că este un om retras și rezervat, iar cele câteva detalii de biografie le-am găsit mai mult prin interviuri.

Sursa: Facebook

12 lucruri despre Tatiana de Rosnay

1.Tatiana de Rosnay scrie și în engleză și în franceză pentru simplul fapt că are origini franceze și engleze (ba chiar și ruse): este fiica unui om de știință francez (Joël de Rosnay) și al unei fiice de diplomat britanic (Stella Jebb).

2.A știut că vrea să fie scriitoare încă din 1972, de pe la 11 ani. Avea să publice, însă, prima carte abia 20 de ani mai târziu, în 1992.

3.Scrie în fiecare zi, chiar și de sărbători (dimineața devreme și seara târziu). Ia notițe înainte de a se apuca de un nou roman, dar și în timp ce-l scrie. Îi ia cam doi ani până termină unul.

4.A cunoscut succesul destul de târziu, pe la vârsta de 45 de ani, când avea să publice al 8-lea roman, „Se numea Sarah“, devenit instant bestseller internațional. 

5.„Se numea Sarah“ a și rămas cea mai cunoscută carte a ei, povestea a două femei din epoci diferite și a arestării de către naziști a peste 13.000 de evrei în 1942 s-a vândut în peste 9 milioane de exemplare. A fost, practic, prima carte în care Tatiana de Rosnay a scris despre fapte reale, așa că a trebuit să fie foarte atentă la datele istorice, după cum mărturisește chiar ea. 

6.Prozatorii săi preferați sunt Daphne du Maurier, Virginia Woolf, Ian McEwan, Margaret Atwood, Oscar Wilde, Zola, Maupassant, Modiano, Fitzgerald, Katherine Mansfield.

7.Spune despre sine că este un șoarece de bibliotecă de la vârsta de 10 ani și că lectura i-a schimbat viața, „Rebecca“ de Daphné du Maurier fiind crucială în acest sens.

8.Îi plac serialele noir „True Detective“ și „Sharp Objects“, iar The Cure, David Bowie și Depeche Mode sunt, după ea, unii dintre cei mai creativi muzicieni.

9.A fost jurnalist pentru ELLE, editor pentru Vanity Fair și critic literar pentru Psychologies Magazine și Journal du Dimanche.

10.A lucrat la serialul britanic „Family Affairs“, pentru care a scris două episoade împreună cu scenaristul Pierre-Yves Lebert, la sfârșitul anilor 1990.

11.A fost numită în 2009, alături de Dan Brown, Stephenie Meyer și Stieg Larsson, printre primii zece scriitori de ficțiune din Europa.

12.Este căsătorită și are doi copii (Louis și Charlotte). Locuiește la Paris.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.



Lasă un răspuns