Topuri

Cărți care mi-au făcut poftă să călătoresc

17 mai 2021 de  Oana Borviz   •  

Sunt multe cărți care, printr-un singur rând, te pot duce cu gândul la locuri pe care le adori sau pe care îți dorești să le vezi măcar o dată în viață. Ei bine, eu mi-am amintit de aceste trei cărți care m-au făcut să visez cu ochii deschiși la un loc splendid din nord-vestul Marocului, la Istanbulul cosmopolit, la Oxfordul cercetătorilor și la Parisul boemilor. Până acum, nu am reușit să văd decât Parisul iar asta se întâmpla la un an după ce cartea Ioanei Bâldea Constantinescu a sădit în mine un dor aprig după orașul ăsta. La celelalte încă mai visez cu acea naivitate a copilului care știe sigur că i se va împlini, cumva, dorința:)

Cele trei fiice ale Evei, de Elif Shafak

Trei femei de naționalități diferite – o englezoaică-iraniană, o americancă-egipteană și o turcoaică care încearcă să facă față unei lumi pline de prejudecăți – sunt personajele principale ale acestui roman polifonic. Centrul este însă Peri, o strălucită studentă la Oxford care ajunge exact ceea ce nu și-a dorit: o casnică exemplară care are grijă de cei doi copii și care-i organizează soțului petrecerile. Prin intermediul ei, Elif Shafak pune în tandem lumi și culturi antagonice, întoarce pe toate fețele probleme legate de religie, feminitate și tradiție. Și așa ne plimbă ea prin Istanbulul anilor ’90 (unde fata trăia împreună cu familia pe strada Poetului Mut) și prin Oxfordul anilor 2000, unde împărțea cu Mona, Shirin și Azur viziuni fascinante despre semnificația divinității.

Suspans, dileme de tot soiul, relații părinte-copil, hărțuire sexuală, terorism, tensiune între credincioși, prăpastie între bogați și săraci, chiar și puțin realism magic sunt frumos împletite în povestea asta din care se decupează și imaginile unor orașe cu atmosferă, arhitectură și istorie extrem de diferite: unul cu clădiri impunătoare din piatră, cu pub-uri, biblioteci, grădini botanice; celălalt cu bazaruri și moscheie, cu lumini și arome speciale. 

Nu am fost în niciunul dintre ele până acum dar felul în care le descrie Shafak atmosfera m-a făcut să mă gândesc serios să le calc pământul:)

Necunoscuta din Tanger, de Christine Mangan

Este o poveste exotică, petrecută în Tangerul anilor 1950, unde Alice Shipley, orfana care și-a pierdut părinții într-un accident stupid și care a fost crescută de mătușa ei, trăiește acum cu soțul său (John). Prietena din adolescență, Lucy Manson, cu care a împărțit vise pe vremea când studiau la Colegiul Bennington din Vermont, o vizitează iar din acel moment se petrec tot felul de întâmplări ciudate. 

Tot acest climat misterios al prieteniei lor este intensificat de exotismul Tangerului, cu străzile lui labirintice, cu legendele captivante, cu mixtul de localnici și repatriați, cu mirosurile, culorile, muzica lui. Sunt anii de dinaintea proclamării independenței Marocului (când acesta iese de sub protectoratul Franței) și, deși planul socio-politic ocupă un loc periferic în roman, se simte cum acesta modelează, pe alocuri personajele, declanșându-le acțiunile, motivându-le dorințele. În timp ce Alice încearcă, spre exemplu, să se elibereze de sub controlul soțului, al mătușii și al prietenei manipulatoare, Tangerul se descătușează din mrejele imperiului colonial francez.

Nautilus, de Ioana Bâldea Constantinescu

Romanul îmbină povești din epoci diferite, purtându-te din Evul Mediu cel plin de mister, de magie și boală, tapiserii și ilustrații de carte, și până în prezentul cu “n” posibilități, cu suflete singure, doctorate, conferințe și metrouri. 

Mai exact, din secolul al XIV-lea, epoca în care Reine Blanche, prima colecționară a Evului Mediu, dobândește, ca prin minune, un chip nou, și până în contemporaneitate, unde un adolescent autist pe nume Octavian reconfigurează viețile celor din jurul lui.

Marc și Luna. Arabella și fiul său, Octavian. Yaakov și soția lui, Miriam. Yaakov și Blanche, regina colecționară. Sunt cupluri care își împart iubirile, disperările, pasiunile. Iar Parisul, cu boemia lui, cu străzile largi și muzeele, cu fântânile și scările în formă de spirală, cu poveștile savuroase despre timpuri apuse, este cel care le leagă.

Prin Parisul ăsta colorat mi-am dorit eu să mă plimb atunci când citeam despre regina Blanche și bietul Yaakov, despre Marc, Luna, Arabelle, Octavian, Nautilus pompilius……Iar când am ajuns să-l văd, am primit mai mult decât am sperat:)

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns