„Noi suntem vremea“, de Jonathan Safran Foer – cum putem salva planeta schimbându-ne modul de a mânca

7 decembrie 2020 de Oana Borviz  Oana Borviz    

Nu prea mă dau în vânt după Jonathan Safran Foer. Asta poate fi pentru că nu am citit mare lucru din ce a scris el până acum: m-am apucat cândva de „Extrem de tare și incredibil de aproape“, dar nu m-am simțit pregătită s-o duc până la capăt, și am citit romanul „Iată-mă“, care cu greu m-a prins în matca lui. Cu toate astea, am știut că „Noi suntem vremea. Salvarea planetei începe cu micul dejun“ – cea mai nouă carte a sa, tradusă de curând și în română, la editura Publica – este o carte pe care nu o voi lăsa din mână. Și așa a fost.

Titlu  •  Noi suntem vremea
Autor    Jonathan Safran Foer

Gen    Non-ficțiune

Numãr pagini   339

Anul publicãrii   2020
Publicat de   Publica

A avea mai mult

Pumn pe pumn

„Noi suntem vremea“ este al doilea volum de non-ficțiune semnat de Foer, după „De ce mâncăm animale“ (apărută tot la Publica) și are ca temă încălzirea globală. Este o carte-avertisment, dacă se poate spune așa, în care Foer întoarce pe toate părțile acest subiect delicat, formulând teorii destul de convingătoare care i-ar putea face pe oameni să înțeleagă mai bine pericolul încălzirii climatice și să acționeze, la nivel individual și colectiv, cât mai repede cu putință. 

O face inteligent și creativ, combinând date statistice solide cu mărturii personale, comparații între diverse studii și anchete jurnalistice. Explică pe înțelesul tuturor cum s-a ajuns aici și cât de fragil este viitorul nostru din această cauză (Groenlanda va intra în topire ireversibilă, numărul conflictelor armate va crește cu 40% din cauza schimbărilor climatice, 400 de milioane de oameni vor suferi din cauza rezervelor limitate de apă etc.).

Încurajează gesturile mici, ale fiecărui om, care pot veni în ajutorul planetei. Insistă pe dificultatea de a lua decizii și de a pune capăt ipocriziei din noi dar și pe necesitatea uriașă de a face acest lucru. Convins că uneori e nevoie să scrii cuvântul „pumn“ pe pumn, Foer pune la colț mentalitatea lui „a avea mai mult“ care, spune el, a creat America dar și încălzirea globală.

Susține că viața a milioane de oameni este pusă în pericol din cauză că mănâncă prea multă mâncare, și mai ales produse de origine animală („pământul care ar putea hrăni populații înfometate este, în schimb, rezervat pentru vite care vor hrăni populații îmbuibate“).

Schimbarea climatică este cea mai mare criză cu care s-a confruntat omenirea până acum și este o criză care va fi întotdeauna abordată împreună și gestionată individual. Nu putem păstra genul de mese de până acum și să ne păstrăm în același timp planeta pe care o cunoaștem. Trebuie, fie să renunțăm la câteva obișnuințe de alimentație, fie să renunțăm la planetă. Este atât de simplu, atât de drastic.

O dietă bogată în plante

Concentrează-te pe masa din fața ta

Deși ridică o sumedenie de întrebări la care răspunde fiecare după cum poate, Foer rostește și adevărurile în care el însuși a ajuns să creadă (după ani întregi de studiu pe teme de zootehnie și vegetarianism): putem începe să protejăm planeta noastră crescând mai puține animale decât până acum (vitele sunt sursa principală de emisii de metan, de oxid de azot, zootehnia e cauza principală a defrișărilor) și consumând mai puțină mâncare de origine animală (o dietă care nu include produse animale la micul dejul și la prânz are o amprentă de CO2 mai mică decât dieta vegetariană permanentă). 

Invocă studii importante precum cele ale Project Drawdown, conform cărora patru dintre cele mai eficiente strategii pentru a atenua încălzirea globală sunt: 1. reducerea risipei de alimente, 2. educarea fetelor, 3. oferirea soluțiilor de planificare familială, 4. trecerea, la nivel colectiv, la o dietă bogată în plante. Condamnă modul extrem în care mâncăm dându-i drept exemplu americani, care consumă de două ori mai multă proteină animală decât este recomandată. 

Atrage atenția asupra buclelor de feedback (gheața albă care se topește în apa întunecată a oceanelor care atrag astfel mai multă căldură; decongelarea permafrostrului care eliberează cantități uriașe de metan, unul dintre cele mai rele gaze de seră). Oferă chiar și câteva soluții de diminuare a gravitații:

Avem nevoie de o schimbare structurală, da – avem nevoie de o trecere, la nivel global, de la combustibilii fosili la energie regenarabilă. Trebuie să impunem ceva asemănător cu o taxă de carbon, să cerem etichetarea produselor cu informații despre impactul asupra mediului, să înlocuim plasticul cu soluții sustenabile și să construim orașe pietonale.

Sunt multe concluzii pe care le poți trage din această carte dar cea mai pregnantă și răscolitoare este aceea formulată și în subtitlu: salvarea planetei începe cu micul dejun. Cartea este, până la urmă, cum spune chiar el, „un argument pentru o acțiune colectivă de a mânca diferit“.

O idee ce pare imposibil de susținut și de pus în practică, mai ales de către aceia care sunt obișnuiți să mănânce carne la toate mesele din zi, dar care capătă sens dacă înțelegi că mâncatul conștient (o luptă permanentă și definitorie) poate schimba vieți și poate face ca acest pământ extraordinar pe care trăim să nu mai fie „o casă în flăcări“. 

În loc să îți imaginezi toate mesele care te așteaptă, concentrează-te pe masa din fața ta. Nu renunța la burgeri pentru tot restul vieții. Comandă ceva diferit doar de data asta. E greu să-ți schimbi obiceiurile de viață, dar nu e așa de greu să schimbi o masă. Cu timpul, aceste mese devin noile tale obiceiuri.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *