Recenzii

„Niksen. Arta olandeză de a nu face nimic“ – sau curajul de a visa la cai verzi pe pereți

3 februarie 2021 de  Oana Borviz   •  

Pe vremuri, când încercam să demonstrez că pot mult și bine, eram convinsă că a munci de dimineața până seara e o calitate a celor puternici. Iar eu voiam să fiu puternică. De când îi am pe Agnes și David, adică de când am dat viața de București pe cea de provincie, și implicit munca de birou pe cea de canapea, timpul meu de lucru s-a redus considerabil. Așa am vrut, așa am simțit. Și ce să vezi? Nu m-am mai simțit vinovată că nu lucrez 10 ore pe zi și nici că nu mai câștig cât câștigam când mergeam la birou. Aveam, în sfârșit, ceva ce pierdusem cu mulți ani în urmă: timp. Iar asta era mai mult decât bine.

Titlu  •  Niksen. Arta de a nu face nimic
Autor  •  Olga Mecking

Gen  •  Carte motivațională

Numãr pagini  •  224

Anul publicãrii  •  2021
Publicat de  •  Publica

Niksen și timpul

Curajul de a spune nu

Despre timp e vorba și în cartea Olgăi Mecking, „Niksen. Arta olandeză de a nu face nimic“ (ed. Publica), sau mai exact despre ce trebuie să faci cu timpul tău pentru a simți că trăiești, că respiri, că nu pierzi clipe prețioase. De asta cred că mi-a plăcut în primul rând cartea, pentru că-ți amintește că timpul nu înseamnă doar strădanie, o sută de mii de planuri, o sută de mii de activități, ci și pauze de la job sau de la munca în gospodărie, relaxare și visat la cai verzi pe pereți. Fără nici cea mai mică urmă de vinovăție și rușine.

Știți, mai întâi a fost hygge, concept danez care definește o stare de confort și de mulțumire, apoi lagom, concept suedez conform căruia „totul trebuie făcut cu măsură“. Acum avem niksen (în olandeză, a nu face nimic), care ne poate fi de folos în evitarea stresului și a tot ce aduce acesta după sine.

Niksen e practicat cu succes în Regatul Țărilor de Jos din foarte multe motive pe care autoarea le enumeră în carte (democrație stabilă, un sistem social bun, lipsa sărăciei, a corupției, franchețea olandezilor, punctualitatea, deschiderea și toleranța lor, individualismul și gândirea lor critică), dar poate să fie de folos oamenilor din atâtea părți ale globului.

E nevoie doar de autonomie personală, de control asupra propriei vieți, de curajul de a spune nu. Și totul începe cu momente în care nu faci nimic, nici măcar să verifici facebook-ul sau să te gândești la ce să gătești diseară.

Citind Niksen la o cană de cafea

Dolce far niente

„Nu vă cereți scuze fiindcă faceți pauze sau vă luați concedii și, dacă începeți să vă simțiți vinovați că veți fi văzuți drept leneși, gândiți-vă la niksen, nu ca la un semn de lenevie, ci ca la o abilitate importantă în viață, care v-ar putea ajuta să vă regăsiți calmul, liniștea și să preveniți sindromul burnout“. Cam așa ne încurajează Mecking, jurnalista de origine poloneză care trăiește de mulți ani în Olanda și care a ajuns destul de târziu să practice niksen. 

Dar, odată ce s-a convins de beneficiile nefăcutului nimic, de faptul că inactivitatea ne poate regenera fizic și psihic, că ne poate ajuta să gestionăm stresul și să ne recuperăm după epuizare, Mecking nu a mai avut viață fără niksen.

Așa că, folosind experiențele personale, studii, interviuri cu specialiști în productivitate, profesori și psihologi, Mecking face o prezentare convingătoare a acestui concept pe care-l relaționează la contexte culturale, la discipline precum sociologie, biologie, istorie și comunicare interculturală.

Comparațiile și exemplele folosite în carte sunt multe, la fel și concluziile, pe baza lor ajungând să înțelegi puterea niksen-ului: te eliberează de tirania lui mai mult (mai multă muncă, mai mulți bani, mai multe bunuri), te ajută să eviți sindromul burnout (dar nu să te vindeci de el), te face mai creativ oferindu-ți timp să vii cu idei noi și originale, te ajută să iei decizii mai bune „dând timp subconștientului nostru să treacă în revistă toate opțiunile și s-o aleagă pe cea mai bună“, te revigorează fizic și psihic. 

Momentul acela în care nu știi cu ce carte să începi

Oriunde, oricând

Niksen nu înseamnă lene sau plictiseală, nu este nici travaliu emoțional și nici mindfulness. Este o alegere conștientă de a avea grijă de tine. De a visa cu ochii deschiși. 

Există culturi în care niksen-ul ar fi, cel mai probabil, greu de practicat (în Germania sau Japonia, spre exemplu, unde sistemul educațional și cel ierarhic sunt mai complicate); există de asemenea cazuri în care nu poate ajuta (cum sunt sindromul burnout sau depresia pe care nu le poate vindeca, ci doar evita) sau situații ca cele în care nu vrei să-ți schimbi cu nimic viața.

Dar, pentru oricine tânjește după statul degeaba fără remușcări, niksen poate fi un imbold serios.

Și lucrul cel mai frumos legat de niksen este că nu ai nevoie de nici o pregătire, de nici un training, de nici un moment sau loc special. Poți să-l practici oriunde. Poți să-i schimbi și numele, dacă vrei. Tot ce-ți trebuie e conștientizare, puțină voință și exercițiu. 

Atunci, timpul îți va părea mai lung decât un râu iar tu te vei simți mult mai bine sub straturile protectoare ale pielii.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns