„Fragil“ de Simona Goșu – Vulnerabilitatea noastră cea de toate zilele

30 iulie 2021 de  Oana Borviz    

O fetiță care probează un costum de baie în magazin și „uită“ să-l dea jos la sugestia mamei, ia vina asupra ei. O alta, care se joacă pe lângă străbunică, asistă la plecarea ei din lume aprinzând veioza în loc de lumânare. O școlăriță care nu poate nicicum accepta că tatăl ei a fost înlocuit cu un alt bărbat, își duce veacul pe scările blocului.

Titlu  •  Fragil
Autor    Simona Goșu

Gen    Proză scurtă

Numãr pagini   304

Anul publicãrii   2021
Publicat de   Polirom

Scurt metraje

Multe dintre personajele volumului de povestiri „Fragil“ – debutul în proză al Simonei Goșu, publicat anul trecut de Polirom dar nominalizat lunile trecute la Premiile revistei „Observator cultural“, Premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Național de proză „Ziarul de Iași“ – sunt fetițe prinse în jocurile lor de zi cu zi, martore ale unor întâmplări aparent banale dar cu impact asupra psihicului lor.

În cele 20 de povestiri găsim însă și mame (lăuze, depresive, emancipate) avem și tați (care-și iau rolul de mamă), bunici (sexi), vecini (bârfitori). Avem femei în vârstă care fac sex cu bărbați mai tineri („Revederea, „Hotel Paradis“), avem oameni epuizați sufletește care recurg la gesturi extreme („Aleea Duetului 26“), avem familii dezbinate, familii reunite.

Toate sunt despre nimicurile zilei, despre momente și situații aparent nesemnificative care lasă însă să se întrevadă tensiuni și conflicte adânci. Toate stau, după cum poți să-ți dai ușor seama, sub semnul fragilității, acea calitate a vieții de care unii se feresc ca de cel mai mare dușman. Toate sunt ca niște scurt metraje cu scenarii bine gândite, cu parcursuri line și finaluri neașteptate. În toate simți cum pândește răul, cum se insinuează nesiguranța, cum imprevizibilul apare de nicăieri răsturnând situațiile și dând o nouă direcție evenimentelor. 

Sunt foarte multe teme atinse în acest volum (îndoială, singurătate, frica de moarte, adulter, prăpastia dintre generații, sexualitate, diferențe sociale) iar Simona le dă consistență într-un fel cât se poate de discret

Sub lupă

Această discreție mi-a plăcut, cred, cel mai mult la povestirile ei; faptul că Simona ajunge să dea consistență unor tensiuni și conflicte fără să le numească și fără să le treacă prin sita moralității. Ea e mult mai preocupată să descrie contextele în care pot izbucni aceste tensiuni, evenimentele care le precedă, decât să le surprindă în dramatica lor manifestare.

Povestirile din „Fragil“ nu fac referire la traume adânci, nu pun în discuție probleme iremediabile, nu surprind suflete fărâmițate, ci situații, întâmplări, gesturi, vorbe, priviri care pot avea repercursiuni neașteptate asupra oamenilor. Fragilitatea pusă sub lupă de Simona Goșu nu este una neapărat premergătoare dezastrului, ci una de care oamenii s-ar putea ajuta pentru a se întări sufletește. 

Scriitura este precisă (poate prea precisă pentru gustul meu), fără cuvinte și fraze în plus, și, deși Marius Chivu recomandă acest volum ca fiind „memorabil“, nu toate povestirile te lasă cu gura căscată. Toate au, însă, un miez interesant, toate te atrag prin simplul fapt că decupează acele momente peste care poți trece fluierând fără să realizezi că ele pot fi sâmburii unor schimbări, ai unor devieri, transformări, deveniri.

Acestea sunt momentele asupra cărora zăbovește Simona mărindu-le progresiv, ca zoom-ul unui aparat foto; de ele se folosește ea pentru a surprinde vulnerabilitățile noastre de zi cu zi, fragilitatea firii umane de care unii se feresc ca de cel mai mare dușman.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Lasă un răspuns