Recenzii

„Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot“ de Doina Ruști 

23 februarie 2022 de  Oana Borviz   •  

Pentru cea mai nouă carte a sa, „Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot“, Doina Ruști „și-a băgat nasul“, cum spune chiar ea într-un interviu, prin tot felul de documente de epocă fanariotă: de la scrisori particulare, testamente, declarații și până la liste de cumpărături și obiecte pierdute sau furate.

Titlu  •  Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot
Autor  •  Doina Ruști

Gen  •  Povestiri

Numãr pagini  •  176

Anul publicãrii  •  2022
Publicat de  •  Litera

Situații bizare

Convinsă că totul are legătură cu amorul, Doina Ruști și-a alcătuit acest volum (apărut la Litera într-un format grafic impecabil) în jurul unor ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, de unde și titlul.

47 de povestiri scrise cu farmec descriu situații dintre cele mai bizare într-o epocă a prinților și prințeselor, a sclavilor și a prădătorilor, a legendelor și a visătorilor.

Doina Ruști pătrunde în istoria acelor vremuri pe o cale nebătătorită, cea a legăturilor stranii dintre oameni, a întâmplărilor bizare, a acelor chichițe care contorsionează situațiile. Prin acest tip de ficțiune – care e doldora de umor, de termeni vechi și actuali, de personaje atipice -, Doina Ruști surprinde tipare psihologice, cutume, caracteristici ale acelei epoci.

Povestirile (majoritatea însoțite de ilustrații de epocă) sunt scrise destul de diferit, diversitatea „modelelor epice“, cum le numește autoarea, fiind un joc creativ pe care și l-a propus dinainte de a se apuca de scris cartea. 

Unele reconstituie întâmplări din epocă, cum este „Victima“ ce spune povestea Mariei, o fată rămasă fără părinți care face tot posibilul să se mărite cu primul pretendent pentru a scăpa astfel de singurătate și de rușinea la care a supus-o vecinul ei protopop. Altele redimensionează legende ale epocii cum este „Strania pasiune a lui Axinte“, despre un șarpe care se îndrăgostește de o fată din Gorgani.

Personajele sunt diverse – boieri, domnitori, femei de o frumusețe răpitoare, tineri necugetați – însă cele mai multe aparțin clasei de mijloc, acelei categorii de oameni care nu-și pot face singuri dreptate și care, în disperarea lor, îi scriu lui Vodă. Multe dintre povestiri dezvăluie, spre exemplu, un detaliu surprinzător, și anume acela că domnitorul (oricare ar fi fost el) citea toate jalbele trimise la palat, indiferent de condiția socială a expeditorului. 

Iar Leurdeanca are grijă ca fiul ei să plece la drum pregătit. Se trezește în zori, cu o vărguță, de la distanță, își trezește servitorimea, cu grijă, înțepându-i ușor ca să nu-i sperie. Înainte de revarsarea luminii, fărașele cu jăratic aleargă din cameră în cameră, pe plita din bucătărie sfârâie carnea, iar în salon a fost adusă o sobă de tuci, o invenție, sosită de curând de la furnizorul lor brașovean. Tânărul Leurdeanu e cam plăpând, iar în mintea mamei lui, pe care o cheamă Maria, s-a înfiripat vag speranța ca acest fiu să rămână tot restul vieții cu ea. Desigur, merita și el să se însoare, îi va aduce o coconiță în casă, dar nu-l vedea ieșind din tabieturile lui, din confortul cotidian.

Fragment din „Clucereasa“

Grozăviile oamenilor

Un neamț fermecat de Sânziene fură o femeie valahă după ce se îndrăgostește de ea („Nebunia neamțului Voicu“); trei tineri și un popă devin complici la răpirea și violarea unei fete („Planul secund al unui viol“); un bărbat pe nume Arghir amenință cancelaria domnitorului că își va ucide soția dacă Vodă nu-l dezleagă din căsnicia cu ea („Manda“); un călugăr seamănă teroare pe oriunde merge după ce renunță la monahism și se căsătorește cu soția unui boier  („Iubiri tenebroase“).

Lumea din „Ciudățenii amoroase“ este una a dorințelor, a simțurilor și a pasiunilor, o lume puternic colorată și parfumată unde oamenii, amețiți de visuri și frumuseți, comit fapte nemaiauzite. Omoruri, furturi, otrăviri, reclamații, răzbunări, rivalități, înșelăciuni de tot felul arată cum funcționa lumea de atunci, cum gândeau oamenii, ce îi diferenția și ce îi aducea laolaltă, care erau crezurile și dorințele lor, care erau legile și pedepsele.  

Povestirile Doinei Ruști sunt tablouri detaliate în care se oglindesc moda vremii (anteriu, ișlic, haină de jder, samur sau vulpe, șal de cașmir), fascinația românilor pentru obiecte, mirodenii, stofe și mătăsuri venite din afară. Ele îți arată începuturile modernismului pe tărâm românesc, când fanarioții înmulțesc școlile, repară drumuri, instituie legi, aduc parfumul și farmecul lumii occidentale; îți dezvăluie legende populare ale epocii; îți aduc la cunoștință grozăviile oamenilor de-atunci și-ți dovedesc cât de mult se aseamănă cu noi, cei de azi.

Mi-a plăcut că multe dintre povestiri fac punte între evenimente din acea epocă și întâmplări din viața scriitoarei, că Doina Ruști spune cum a ajuns la un personaj sau la altul, cum a descoperit o poveste sau alta, cum un anume detaliu i-a atras atenția în timpul documentației (cum este Bina, un om care, neștiind să scrie, se îndrăgostește imediat de propria semnătură). Mi-a plăcut că textele sunt puternic impregnate cu arome orientale, cu fum de ciubuce, cu arome ce au plutit cândva prin odăi bucureștene, cu vise și superstiții de tot felul. Și că finalurile lor sunt atât de creative încât te ațâță să-ți imaginezi altele și altele.

Acum o sută de ani, spune cojocarul, a trăit o femeie răpitor de frumoasă, căreia îi plăceau două lucruri: să colinde lumea și să iubească bărbații. Călătorea în atelaje luxoase, însoțită de mulți servitori, iar din când în când făcea un popas. Pe unde trecea, lăsa în urmă bărbați fericiți, care-o visau noaptea și-i duceau dorul pe timpul zilei. Iar cei mai mulți cu atât rămâneau, pentru că femeia aceasta nu alegea pe oricine.

Fragment din „Seducătoare și nocivă“

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns