Cele mai frumoase 5 cărți citite până acum de la editura Publica
1 octombrie 2020 de Oana Borviz •
Unul din motivele pentru care-mi place editura Publica este acela că propune cărți extrem de diverse ca tematică, de la biografiile unor personalități din muzică, film, știință, și până la cărți de design, economie comportamentală sau advertising. Nu am acoperit nici un sfert din categoriile promovate de editură, bifând până acum doar categoriile mai apropiate de aria mea de interes, însă cărțile pe care le-am citi până acum mi-au mers la suflet, aproape fără excepție. Nu am numărat titlurile citite dar știu exact care sunt preferatele mele de până acum.
„David Bowie: o stranie fascinație”, de David Buckley
Cartea asta, apărută în colecția Victoria Books în 2017, a ajuns la mine într-o perioadă în care începusem să ascult „Blackstar“, ultimul album al lui Bowie, înregistrat în mare secret la New York (cu prietenul lui Tony Visconti și cu niște muzicieni talentați) și lansat cu doar două zile înainte să moară din cauza cancerului.
Prima biografie de o asemenea amploare dedicată extravagantului Bowie, ”David Bowie: o stranie fascinație” ni-l prezintă pe artist drept legendă ce a redefinit ideea de rock și pop, de modă și stil de viață. Vizionar și curajos, imprevizibil și experimental, Bowie făcea într-un an ceea ce restul artiștilor făceau în anii următori. A ridicat glam rock-ul la înălțimi amețitoare. A dovedit că un concert rock poate fi, de la început până la sfârșit, o producție teatrală. A distrus imaginea artistului din muzica pop a anilor 1960 dar și mitul masculinității rockului, creând imaginea artistului omnipotent, capabil să se reinventeze cu fiecare album.
A transgresat granițele dintre identități, sexualități și stiluri muzicale (folk, glam, art-rock, soul, jazz, electro). A transformat în sunet ceea ce nu poate fi explicat și a exprimat emoții pentru care nu există cuvinte.
Cartea lui Buckley aduce în lumină toate straturile creative ale acestui artist unic, toată filozofia lui de viață. După ce o vei fi terminat de citit, vei vrea să (re)asculți muzica lui Bowie și vei fi tentat să-ți răspunzi la o întrebare pe care și-o puneau, acum câțiva ani, cei de la The Flaming Lips într-un cântec de-al lor: „Is David Bowie dead?”.
„O Viață în roluri”, de Bryan Cranston
De regulă, se întâmplă să-mi placă mai întâi un actor iar apoi să-i citesc autobiografia însă, în cazul lui Bryan Cranston mi s-a întâmplat invers. Îl văzusem într-un rol episodic din „Dosarele X”, fără să știu cum îl cheamă, și cam atât. Dar, după ce i-am citit cartea „O viață în roluri” m-am îndrăgostit instant de acest actor care e în stare să facă perfect un rol dramatic dar și unul comic. Așa că am început să urmăresc „Breaking Bad”, neo-westernul lui Vince Gilligan, și m-am uitat la „Trumbo”, despre viața interesantă a unui scenarist de la Hollywood.
„O viață în roluri” vorbește mult despre aceste filme și despre altele, despre platouri de filmare, despre seriozitatea lui și munca acerbă pe care o depune în interpretarea unui rol. Așa realizezi că nu este un actor tocmai comod pentru regizori și scenariști, că acceptă să joace doar dacă personajele au consistență iar scenariile sunt strălucite, că îl afectează enorm audițiile. Descoperi un Bryan Cranston calculat dar și unul emoțional; un actor înzestrat care muncește ca un rob dar și un bărbat vulnerabil care nu poate trăi fără iubire.
„Kitchen confidential: aventuri din intimitatea restaurantelor”, de Anthony Bourdain
A fost o reală surpriză de descopăr cât de bine scrie acest chef extravagant care și-a decis sfârșitul în vara lui 2018, la Paris. Asezonează atât de bine cuvintele încât le simți mult timp gustul și aroma, te bucuri de ele ca de niște experiențe culinare atipice.
Anthony Bourdain scrie aici despre sine, despre cum a ajuns să descopere plăcerea mâncării, despre marile bucătării în care s-a format și despre bucătăriile pe care el însuși le-a condus.
Scrie despre „băiatul fără rădăcini, mocofanul răsfățat, nefericit, narcisit, autodisctructiv”, „înfometat de senzațij tari, mereu dornic să șocheze, să distreze, să îngrozească și să manipuleze”, despre apetitul pentru droguri dar și despre cum a devenit „o persoană capabilă de a organiza, administra, și cel mai important, a conduce o bucătărie”.
Cartea asta te va face să pășești altflel într-un restaurant, să înțelegi cât de fermecătoare poate fi o mâncare simplă și să-i mulțumești lui Antony Bourdain pentru sinceritatea crudă.
„Învățare”, de Tara Westover
Este una din acele cărți care te șochează și te inspiră în egală măsură pentru simplul fapt că descrie un caz de realitate crudă. Tara este unul din cei șapte copii ai unei familii de mormoni fundamentaliști, care, dacă nu ar fi plecat de-acasă, ar fi trăit și acum în munții Idaho, fără să știe să citească și să scrie, culegând plante și preparând tincturi tămăduitoare.
Dar ea a ales să plece pe la vârsta de 16 ani, ajungând să învețe de una singură (în condițiile în care nu fusese niciodată la școală până atunci), să studieze la unele dintre cele mai bune universități din lume, să publice o carte considerată de mulți drept cea mai bună a anului 2018.
Unul din cei mai influenți 100 de oameni din lume, conform Time Magazine, Tara Westover vorbește aici despre nenumăratele pericole prin care a trecut ea și familia din cauza inconștienței părinților și a radicalismului tatălui care nu credea în guverne, doctori sau profesori, dar își destăinuie și infinitele bucurii pe care i le-a adus învățarea.
„Behave”, de Robert M. Sapolsky
Bazându-se pe mai multe discipline, studii și comparații, americanul Robert Sapolsky (profesor de biologie și științe neurologice la Universitatea Stanford, California) explorează biologia violenței, a competiției, a altruismului și a agresivității, alcătuind un studiu interesant. A creat astfel o inedită sinteză între psihologie și neurobiologie ajutând ca un subiect complex precum comportamentul uman să fie, în sfârșit, accesibil tuturor cititorilor.
Dezvăluie teorii interesante despre stres, comportament, adolescență, moralitate. Spulberă mituri precum cele care susțin că rudele ar avea în comun toate genele și țelurile lor, că ar exista libertatea voinței sau că cineva ar putea alege să fie pedofil (poate alege în schimb să nu abuzeze sexual copiii).
Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.