Recenzii

„Culorile. Pasiune și mister“ – Ce știm și ce nu știm despre culori

17 noiembrie 2020 de  Oana Borviz   •  

Un scriitor (David Scott Kastan) și un pictor (Stephen Farthing) și-au propus să analizeze culorile din mai multe perspective: istorice, literare, culturale, antropologice, filosofice, politice și științifice. A rezultat o carte prețioasă care-ți prezintă lucruri nebănuite despre lumea culorilor.

Titlu  •  Culorile. Pasiune și mister
Autor  •  David Scott Kastan

Gen  •  Artă

Numãr pagini  •  296

Anul publicãrii  •  2020
Publicat de  •  Baroque Books & Arts

Milioane de nuanțe

Să scrii despre culori este fascinant dar și extrem de dificil, având în vedere teoriile diferite apărute de-a lungul secolelor în ceea ce le privește. Dar Kastan (profesor de literatură la Yale University ) și Farthing (membru Royal Academy of Arts din Londra) – care s-au întâlnit pentru prima oară în 2007, într-un restaurant din Amagansett (Long Island) – au hotărât că merită efortul. S-au documentat temeinic, au pus cap la cap informații și experiențe și au alcătuit acest volum care i-ar putea fi de folos oricărui cititor. 

Structurată pe 10 capitole, „Culorile. Pasiune și mister“ (apărută de curând la editura Baroque Books & Arts) analizează „felul în care noi modelăm culorile“ și „felul în care culorile ne modelează“ pe noi, modul în care le percepem (corect sau eronat) în funcție de epoci și culturi. Cei doi aduc în discuție de la bun început complexitatea și contradicțiile privind culorile, imposibilitatea de a ști cu exactitate câte culori există (unii oameni de știință susțin că sunt peste 17 milioane de culori detectabile iar indigenii din Bellona cred că există doar trei), capacitatea ochiului uman de a distinge milioane de nuanțe. Pornind de aici, ei crează, cu inteligență și umor, povești (perfect documentate) despre cele șapte culori constitutive (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet) dar și despre cele trei culori acromatice (negru, alb și gri). 

Experiențe cromatice

Ești purtat astfel prin lumea lui Homer și prin universul lui Shakespeare (aflăm că în „Visul unei nopți de vară“ apare pentru prima dată o variantă de nume pentru culoarea portocalie, „barba ta portocaliu-maronie“), prin perioada albastră a lui Picasso (care se manifesta atât pe pânză cât și în stările lui depresive) și prin sudul american rural (unde tristețea albastră a afro-americanilor era transformată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în ceea ce noi cunoaștem astăzi ca fiind blues-ul).

Ajungi să înțelegi mai bine teoria lui Newton despre culori (cum a văzut el lumina albă a soarelui fragmentată cu ajutorul prismei, în culorile curcubeului – ROGVAIV -, acesta susținând că toate culorile erau o funcție a luminii și nu o proprietate a obiectelor); pe cea a criticului german Walter Benjamin („o culoare trebuie văzută“), sau pe cea a filozofului Bertrand Russell (care miza pe caracterul exprienței cromatice în sine, iar nu pe explicațiile științifice).

Afli că anumite culori nu au existat multă vreme pentru simplu fapt că nu aveau un nume (cum este exemplul portocaliului care nu exista înainte ca portocalele să ajungă în Europa). 

Descoperi semnificațiile atribuite unor culori, în funcție de indici culturali, politici, rasiali: galbenul=pericol, mai ales în mentalitatea occidentalilor de secol al XIX-lea, care foloseau termenul atunci când vorbeau despre rasa galbenă; verde și portocaliu=protestanți și catolici (în istoria Irlandei); negrul=culoarea înmormântării, a diferențelor sociale sau a modei (odată cu rochia Chanel, little black dress), culoarea începuturilor și sfârșiturilor noatre. Înveți care e diferența dintre vopseluri și pigmenți: primele sunt agenți coloranți care se leagă de moleculele materialului pe care vrei să-l colorezi; celelalte sunt agenți coloranți care nu se leagă de moleculele materialului. 

s

Bogăție senzorială

Cartea e plină de informații interesante, de conexiuni între fizică și istoria artei, între teoriile unor gânditori precum Johann Wolfgang von Goethe și picturi dumnezeiesc de frumoase precum frescele lui Giotto din Capela Scrovegni, Padova. Toate capitolele, superb ilustrate – ce pot fi citite în ordine aleatorie, de vreme ce nu există o structură cronologică sau tematică -, te ajută să dezlegi o parte din misterul culorilor, să înțelegi extraordinara interdependență dintre noi și culori, dintre culori și obiecte. 

Realizezi că nu e prea important cum numim noi culorile („denumirile noastre cromatice sunt doar etichetări aproximative și provizorii ale complexelor noastre senzații vizuale“) și că tot ce contează e că le putem vedea, că trăim senzații incredibile doar admirându-le, că lumea noastră e mai bogată senzorial datorită lor.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns