Recenzii

„August“ de Elena Vlădăreanu – Vacanță cu două tăișuri

6 iulie 2021 de  Oana Borviz   •  

Cartea Elenei Vlădăreanu a picat la țanc pentru mine, înainte să plec în vacanță. Departe de a descrie situații idilice, „August“ mă face să mă gândesc un pic altfel la vacanțe și să-mi doresc să le prețuiesc și mai tare.

Titlu  •  August
Autor  •  Elena Vlădăreanu

Gen  •  Proză scurtă

Numãr pagini  •  160

Anul publicãrii  •  2021
Publicat de  •  Nemira

Vacanțele din cele 10 proze ale cărții „August“ – primul volum de proză al Elenei, pe care o știți ca realizatoare de emisiuni radio și autoare de poezie și dramaturgie – nu sunt tocmai vacanțele perfecte. Ba dimpotrivă, sunt contexte în care frustrările, durerile, depresiile și nemulțumirile de tot felul explodează în cele mai neașteptate feluri.

Timpul acela al eliberării, la care visăm cu toții, pentru care ne pregătim îndelung, devine aici un timp al tensiunilor, al geloziilor, al confruntării cu niște realități până nu demult negate.

Elena Vlădăreanu arată cum în timpul acela fermecat în care ai închis ușa grijilor, al stresului de zi cu zi, se deschid alte uși, către neliniști ascunse, probleme ignorate.

Unele povestiri aduc în discuție pericolele ce pândesc cuplurile căsătorite, neliniștile de zi cu zi ale mamelor, în timp ce altele merg mai departe apăsând pedala tragediei. 

Moartea pândește în aproape toate textele, ascunsă după cuvinte tari și situații banale, în unele jucându-se cu viața, în altele călcând-o în picioare. Dar în toate simți foșnetul vieții, ritmul ei, când potolit, când alert, pașii ei pe nisip, vântul ei răcoros.

În povestirile Elenei, oamenii se înșală unii pe alții (ca în „Giovanni 3:16“), adolescenți nechibzuiți amenință cu pistolul („Complexul Barcelona“), cuplurile de despart („Martori“), femeile își curmă viața („Înainte de începerea sezonului“). Elena crează situații banale în care oamenii se indeletnicesc cu nimicurile zilei (ca în „Terasa“, unde o mamă cu copil mic devine martora unei întâmplări bizare), merg la concerte în aer liber (cum se întâmplă în „Concertul“, unde o seară de distracție se transformă în cu totul altceva), își duc veacul în curțile prăfuite ale pensiunilor („Libelula“). Dar, prin banalul acesta evident, ea face să transpară durerile și tristețile celor care nu au curajul să le recunoască și să le înfrunte. 

Personajele ei aleargă spre vacanțele mult visate ca niște copii sperând că fericirea se va arăta la primul castel de nisip ridicat, dar ei pleacă din casele lor cu probleme nerezolvate, cu depresii grele, cu secrete ascunse. Ei continuă să le ignore și pe autostrăzi, și pe plajele fine, și în vârf de munte, dar sub soarele copleșitor al verii ele se coc mai tare și sunt gata să explodeze. În unele cazuri, acestea creează situații amuzante, dar în altele nasc tragedii. 

E multă singurătate în textele astea, chiar și acolo unde oamenii se adună pentru a se simți bine împreună. Sunt femei care nu au parte de sprijinul partenerilor, nici măcar afectiv. Sunt soți și soții care nu se mai pot bucura unii de alții.

Și atunci te gândești că o vacanță nu prea are cum să-ți vindece o rană de care nu te-ai îngrijit înainte. În schimb, te poate ajuta să-ți conștientizezi problemele, să le vezi cu ochi limpezi, să le înfrunți. Și în unele cazuri, August ar putea fi luna perfectă pentru asta.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns