Recenzii

Anthony Bourdain, un chef al extremelor

2 iulie 2020 de  Oana Borviz   •  

Fragment audio din cartea Anthony Bourdain, un chef al extremelor.

În ”Kitchen Confidential”, Anthony Bourdain scrie absolut delicios despre culisele lumii culinare și despre partea întunecată a firii lui. Este uimitor să descoperi legi ale junglei gastromonice și contradicții ale unui suflet chinuit.

Titlu  •  Anthony Bourdain
Autor  •  Anthony Bourdain

Gen  •  Memorii

Numãr pagini  •  343

Anul publicãrii  •  2018
Publicat de  •  Publica

Nu văzusem nici un episod din marile show-uri culinare ”No Reservations” sau ”Parts Unknown”, nu-i citisem nici o carte (ficțiune sau non-ficțiune) dar știam, probabil ca voi toți, că Anthony Bourdain este unul dintre cei mai cool chef-i de pe Planetă.

Abia după moartea lui din vara trecută (când s-a sinucis într-o cameră de hotel din Franța), am început să spicuiesc informații despre personalitatea acestui om atras de latura negativă a ființei umane. Așa am ajuns să citesc ”Kitchen Confidential: Aventuri din intimitatea restaurantelor”, de la Publica, iar surpriza lecturii a fost exact cum a anticipat-o acea fracțiune de secundă în care mi-am comandat cartea.

Senzualistul bucătar

Pe lângă portretele pe care le face unora dintre cei mai respectați chefi din zilele noastre, pe lângă descrierile făcute culiselor imperiilor gastronomice, pe lângă faptul că demontează cu grație multe din miturile culinare și că ”dă din casă” o sumedenie de informații despre ce înseamnă să fii bucătar, Bourdain scrie despre sine, despre ”băiatul fără rădăcini”, mereu înclinat spre senzualsim și extreme. Iar asta dă un plus electrizant acestei cărți devenite bestseller internațional imediat după lansarea inițială, în 2000.

Bourdain își începe cartea cu o incursiune în anii adolescenței, unde-și are rădăcinile toată dragostea lui pentru gătit. Mai exact, într-un orășel franțuzesc unde-și petrecea verile alături de părinții și fratele lui și unde a savurat pentru prima dată seva unor scoici. Acolo și atunci a devenit el ”un senzualist înfometat de senzații tari și plăceri, mereu dornic să șocheze, să se distreze, să îngrozească și să manipuleze”.

Așa a început să lucreze el în domeniul culinar, mai întâi pe lângă bucătari de provincie – niște ”pirați” ai bucătăriei care găteau dumnezeiește, făceau sex și prizau droguri – iar apoi pe lângă chefi ai marilor metropole, printre care Scott Bryan, un bucătar rafinat și echilibrat, în bucătăria căruia toți lucrau cu calm și rigurozitate, sau Pino Luongo (”Prințul întunericului gastronomic”).

”Kitchen Confidential” a fost bestseller New York Times, la categoria non-ficțiune

Familie disfuncțională

Drumul spre vârf a fost anevoios, presărat cu eșecuri și dezamăgiri dar și cu victorii binemeritate, întrerupt de perioade de dezintoxicare (căci ”mocofanul răsfățat, trist, narcisit, autodistructiv și fără minte” a prins gustul prafurilor albe încă din adolescență).

Bourdain scrie despre toate astea cu prospețime și cu un umor incredibil arătându-se pe sine în cele mai incomode ipostaze și prezentând universul gastronomic drept o junglă în care supraviețuiește cine poate: chefii își fură unii altora afacerile, cei mai tari sunt și cei mai buni spioni, care se informează în fiecare secundă în legătură cu afacerile concurenței, nu contează dacă patronul tău este un actor sau un mafiot etc.

Își recunoaște slăbiciunile întocmai cum își recunoaște atuurile, își mărturisește regretele întocmai cum își dezvăluie aspirațiile, se autoportretizează în zeci de nuanțe, face comparații între bucătăriile pe care le-a condus și propria lui personalitate.

”Nu este o întâmplare faptul că toate bucătăriile mele au ajuns în timp să semene unele cu celelalte…: sunt gălăgioase, depravate și supraîncărcate de pseudo-testosteron, sunt bucătării eficiente dar au o atmosferă familială, anume cea a unei familii disfunționale”.

Conduită acceptabilă

Mereu derutat de oameni dar niciodată de mâncare, fostul student al Culinary Institute of America a devenit Dumnezeul oalelor și al ingredientelor furând meserie și exacerbându-și senzualismul culinar. Bourdain a ajuns un chef bine organizat, rezistent din punct de vedere psihic, enervant de punctual, sigur pe sine grație încrederii pe care i-au acordat-o oameni importanți din domeniu. Unul dintre aceștia a fost Bigfoot, ”animalul perfect din jungla gastronomică” care, prețuindu-l pentru talent și caracter, l-a transformat dintr-un ”ratat” într-un ”lider” învâțându-l cum să organizeze cu adevărat o bucătărie, cum să administreze și cum să gândească în detaliu. Ceea ce a învățat a dat mai departe, deși tare se temea că moștenirea lăsată elevilor săi nu era în întregime strălucită:

”Preferința mea pentru haos, conspirații și latura mai întunecată a firii umane influențează comportamentul pupililor mei, dintre care majoritatea trăiește deja, la limita unei conduite acceptabile”.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns