De ce mi-a plăcut primul sezon din seria „Ginny and Georgia“

25 martie 2021 de Oana Borviz  Oana Borviz    

La fel ca mămica din „Ginny & Georgia“ (Netflix), am doi copii: o fetiță care imediat va intra în perioada de preadolescență și un băiețel care mai are un pic și face 7 ani. Nu mai sunt eu la 30 de ani, cum e Georgia, nu sunt sexy, nu sunt o mamă singură, nu-mi sclipește mintea de planuri și idei și, după cum știți deja, nu trăiesc în America. Deci, teoretic, nu am nimic în comun cu ea în afară de faptul de a fi mamă de doi. Și totuși, m-am regăsit într-o sumedenie de situații și de stări prin care trece Georgia iar acesta a fost, dincolo de dinamica filmului, principalul motiv care m-a făcut să vizionez serialul.

Dacă nu știți filmul, vă spun pe scurt că e vorba despre această Georgia, o femeie tânără, frumoasă, cu un trecut traumatizant, care se mută, împreună cu fata ei adolescentă (Ginny) și fiul ei de nouă ani (Austin) într-un oraș mic și bogat din Massachusetts. Rămasă văduvă, după ce ultimul soț (patronul unui lanț de centre yoga) moare în condiții suspecte, Georgia face tot posibilul să le ofere copiilor ei un trai tihnit. La lumină, muncește cinstit pentru binele familiei. La întuneric, rezolvă lucrurile ca un adevărat cap de mafie. 

Nu știi niciodată până unde ar fi în stare să meargă această femeie duală care suferă de insomnii, care fuge de trecut, dar poți intui, dincolo de orice speculație, că orice ar face, este pentru binele familei.

Drame de familie

„Ginny & Georgia“ e o dramă-comedie cu accente de thriller, horror și crime, ce surprinde, înainte de toate, relația dintre copii și părinți, experiențele pe care le trăiesc adolescenții de azi la școală și în intimitate (cele mai multe dintre ele fiind de-a dreptul șocante). Sunt foarte multe teme pe care Sarah Lampert (showrunnerul din spatele filmului) le ambalează în cutii mai mari sau mai mici, legate cu funde de suspans, care își trezesc interesul și te țin conectat la poveste.

Este vorba despre traume trăite în copilărie și despre adulți defecți, despre relații disfuncționale și transmiterea unor trăsături comportamentale distructive. Este vorba despre puterea de adaptabilitate a copiilor în medii noi și despre felurile diferite ale acestora de a reacționa în situații limită (sunt o sumedenie de aspecte care redau discriminarea în școli, bullying-ul, homosexualitatea, dependențe de tot felul).

Este vorba despre războiul fără sfârșit dintre mame și copiii lor și despre diferențele de generație. E vorba despre frici diverse ascunse în spatele zâmbetelor și al glumelor exagerate. E despre singurătate, divorțuri și drame de familie.

Rolul de mamă

Am văzut că mulți compară filmul cu Gilmore Girls dar, sincer, eu nu văd prea multe asemănări, nici măcar în relația mamă-fiică, care e mai blândă în cazul fetelor Gilmore și mult mai acidă în cazul lui Ginny și al Georgiei. Ginny (Antonia Gentry) e gata oricând să-și atace mama (Brianne Howey) pentru orice greșeală, e gata să-i reproșeze orice și s-o invinuiasca pentru toată nefericirea ei, fără să aibă habar că propria mamă este supraviețuitoarea mai multor abuzuri suferite în adolescență și prima tinerețe.

Contrastul ăsta dintre femeia vulnerabilă, abuzată, care nu poate dormi noaptea din cauza coșmarurilor și femeia care muncește pe rupte, care înfruntă răutatea altor mame, care râde și se joacă cu copiii ei – e foarte frumos rezolvat și face din Georgia un personaj complex și fermecător. Deși ascunde secrete întunecate, Georgia este un om în care poți recunoaște multe valori și pe care-l poți lua drept exemplu când vine vorba de relația mamă-copil. Calmă, hotărâtă, empatică, năstrușnică, funny, Georgia e magnetică, strălucitoare.

La polul opus, descoperi o adolescentă frământată, nesigură, timidă, depresivă, care nu-și găsește locul și sensul în viață, care se izolează și se pedepsește, care fuge atunci când binele dispare.

Bineînțeles că vei găsi destule clișee, folosite mai ales în serialele cu și despre adolescenți, dar le vei trece repede cu vederea pentru că sunt destule alte detalii care-ți vor atrage atenția, cum sunt ritmul alert, suspansul, umorul, portretele absolut surprinzătoare ale adolescenților.

Pe lângă faptul că mi-au plăcut povestea și personajele, Ginny & Georgia m-a ajutat să mă gândesc ceva mai serios la viața adolescenților de azi (care, sincer, mă înspăimântă), să-i înțeleg mai bine pe millenniali și pe cei din Generația Z, să fiu mai indulgentă cu rolul meu de mamă:).

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *