Filme

„Babardeală cu bucluc sau porno balamuc“ – mai bine de atât nu se putea

1 octombrie 2021 de  Oana Borviz   •  

Așteptam demult să văd filmul ăsta și iată că s-a întâmplat! Eram curioasă să aflu ce e așa șocant la ultima peliculă a lui Jude, ce supără, ce enervează. Și am aflat: totul.

În primul rând, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc“ (premiat anul acesta cu Ursul de Aur, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin) e ceva ce nu te aștepți să vezi. De la un capăt la altul. Și asta chiar dacă primele scene sunt exact ceea ce spune titlul, babardeală (unde babardeală e un argou desemnând act sexual): doi soți se înregistrează în timp ce fac sex nebun, ca în filmele porno (sau aproape ca în filmele porno pentru că e imposibil să nu remarci stângăcia gesturilor). 

Apoi, filmul este un triptic, cu trei părți diferite stilistic. Prima ne-o arată pe protagonistă, o profesoară de istorie (Katia Pascariu), plimbându-se prin București în timp ce procesează la cele întâmplate (filmul porno a fost distribuit din greșeală pe net, iar acum femeia caută soluții să rezolve problema).

A doua e un fel de dicționar vizual, cu imagini mai mult sau mai puțin ortodoxe, în care ți se explică aproape 80 de cuvinte (Bibliotecă, Cinema, P–ă, Politic, P-lă, Pumn, Putere), care prezintă statistici îngrozitoare (Familie – „șase din zece copii români sunt victime ale violenței în familie“) și care evidențiază legătura dintre sexualitate și politică. 

A treia redă confruntarea profesoarei cu părinții care au aflat despre înregistrare și vin acum să o tragă la răspundere.

Finalul are și el trei variante, la fel de șocante ca întreg parcursul filmului, din care fiecare alege ce vrea (finalul cu profesoara care se transformă într-un fel de Wonder Woman atacându-i pe părinți cu un falus imens e demențial).

Cei care știți filmele lui Radu Jude, puteți bănui de la bun început că „Babardeală cu bucluc…“ e o satiră. Una destul de dură. „Un atac deliberat ofensator la adresa ipocriziei societăţii moderne“, cum îl văd cei de la Variety, care îl descriu ca pe „o comedie polemică distrugătoare de tabuuri“. 

Tabuurile atacate aici sunt multe, dar cele legate de corp, sex, sexualitate sunt cele mai vizate. Jude ia preconcepțiile și mentalitățile învechite ale românilor și dă cu ele de pământ, arată marile frustrări și ipocrizia din jurul sexualității, incapacitatea de a gestiona problemele legate de astfel de subiecte, atrăgând atenția, în același timp, asupra unor comportamente grave precum încălcarea confidențialității vieții private în mediul online. 

Povestea cu profesoara și înregistrarea porno – care a pornit de la o discuție aprinsă pe care Jude a avut-o cu prietenii privind mai multe știri de genul „profesoara porno“ – se petrece în București, în plină pandemie de coronavirus. Unii poartă măști, alții nu. Dar un zâmbet cald se poate citi și în spatele unei măști, nu e așa? Ideea e că în „Babardeală…“, oamenii nu prea zâmbesc, iar dacă o fac cumva este pentru a râde unii de alții, pentru a zeflemisi și a judeca.

Pe fondul unui București care arată deplorabil, cu multe simboluri comuniste (vezi Casa Poporului), oamenii din filmul lui Jude sunt triști, frustrați, violenți. Așa sunt și pe stradă, și în magazine, în autobuze și instituții culturale. Părinții care se adună în curtea școlii pentru a decide soarta profei de istorie sunt incredibili de josnici, show-ul pe care îl fac acolo, cu invective și acuze de tot felul, oglindește conservatorismul lor, mitoicănia și multele lacune informaționale. Părinți de condiție socială bună, cum pretind a fi ei, se dovedesc a fi lipsiți de educație, viziune și înțelegere. Este o evidentă trimitere la misoginia, la umilința care se practică, din păcate, destul de mult și între femei, la varza din capul atâtor adulți care confundă sexul cu pornografia sau pornografia infantilă.

„Babardeală cu bucluc…“ e un tablou perfect al societății noastre și în tabloul ăsta se amestecă nuanțe de penibil și dezinformare, de rasism și obscenitate. Cine vrea să învețe, are multe de învățat din el, cine nu, se va enerva cu siguranță pentru că, așa cum crede actrița Oana-Maria Zaharia (care face parte din distribuție), „Jude le arată că valoarea lor nu are valoare și că e caraghios să fii patriot dacă țara și poporul tău au ajuns cu evoluția abia la genunchiul broaștei“.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns