Simte muzica! – Impresii la cald despre Csiki Jazz

27 iulie 2021 de  Oana Borviz    

Ca să vă spun drept, nu sunt o împătimită a jazz-ului, nu sunt la curent cu trendurile, nu știu ce artiști sunt pe val, rețin cu greu nume de muzicieni. Dar simt muzica:) Știu asta de când învârteam, pe pick-up-ul maică-mii, discuri cu Ella Fitzgerald, Nina Simone, Billie Holiday și Louis Armstrong.

”Simte muzica!” a fost, în acest an, sloganul unui festival la care am ajuns mai mult întâmplător (deși are loc în orașul în care locuiesc de câțiva ani): Festivalul Internațional de Jazz de la Miercurea Ciuc, cunoscut și cu numele de Csiki Jazz sau Ciuc Jazz. Când am văzut sloganul scris cu litere mari pe un afiș, mi-am repetat în gând, ca o mantra, că da, muzica se simte, că degeaba o asculți dacă nu o simți și cu gândul ăsta am pus piciorul în curtea castelului Mikó unde, timp de cinci zile (22-25 iulie) s-a auzit numai jazz clasic și jazz combinat cu hip-hop, urban music, ritmuri afro-cubaneze etc.

Nu o să vă mint, nu am ascultat toate concertele, dar despre cele câteva trupe care mi-au plăcut am vrut neapărat să scriu aici. 

Dhafer Youssef, un tunisian care cântă la oud (un fel de lăută arabă, care scoate sunete foarte frumoase) m-a lăsat cu gura căscată când a început să cânte cu trio-ul său o combinație de jazz cu ritmuri orientale, în care vocea lui acoperea totul, ca într-un cântec liturgic.

Kéknyúl – Zenekar, band din Ungaria, a fost cel care a ridicat tot publicul în picioare stârnindu-l la dans cu jazz-ul lui nebunesc, cu influențe de funk și soul, rock și muzică psihedelică (un spectator a dansat cu scaunul în brațe:). Cei opt muzicieni au avut o energie atât de bună, de departe mi-au plăcut cel mai mult.

Groove Garden by Sorin Zlat a fost o altă surpriză plăcută căci așa l-am redescoperit pe Robert Patai (care a fost la un pas de a câștiga Vocea României în 2011) și am aflat ce talent zace în Sorin Zlat, un pianist multipremiat care a inițiat acest proiect ce promovează o fuziune interesantă de jazz, pop, muzică latino și muzică clasică.

Mi-au plăcut și cei de la Koszika & The HotShots, care deși nu cântă chiar jazz, au un repertoriu colorat, cu accente jazzy, funky, reggae și folclorice. 

L-am ratat, în schimb, pe Roberto Fonseca (pianistul cubanez care a cântat alături de Buena Vista Social Club), cum am ratat și alți artiști buni. Dar cele câteva live-uri la care am participat m-au făcut să simt cu adevărat muzica:)

Sursa: Facebook

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *