Fragment din romanul „Te rog, ai grijă de mama“ de Kyung-Sook Shin

10 decembrie 2021 de  Oana Borviz    

Supranumită „prima doamnă a literaturii coreene“ pentru simplul fapt că este autoarea coreeană cu cel mai mare succes internațional, Kyung-Sook Shin a publicat, începând cu 1985, mai multe romane și volume de proză scurtă. Câteva au fost traduse și la noi, printre care „Dansul privighetorii de primăvară“, „Voi fi acolo“ (ed. Humanitas) și „Te rog, ai grijă de mama“ (apărut pentru prima dată în 2014, la editura Zip).

„Te rog, ai grijă de mama“ a fost publicat în 2009, s-a vândut în peste 2 milioane de exemplare doar în Coreea de Sud și a fost recompensat, în 2012, cu Man Asian Literary Prize (premiu important acordat celui mai bun roman asiatic din anul respectiv), Kyung-Sook Shin devenind astfel prima femeie și primul autor corean care a primit acest premiu.

Iată mai jos un fragment din romanul „Te rog, ai grijă de mama“ de Kyung-Sook Shin, apărut acum la editura Univers:

Nimeni nu ştie

A trecut o săptămână de când a dispărut mama.

Familia s-a adunat acasă la fratele tău mai mare, Hyong-chol, încercând să-şi dea seama ce se poate face. Vă hotărâţi să faceţi fluturaşi tipăriţi şi să-i împărţiţi în locul în care a fost văzută mama ultima oară. Întâi trebuie să faceţi o schiţă a fluturaşului. Știţi cu toţii că fluturaşii sunt o metodă învechită într-o situaţie ca asta, dar nu sunt multe lucruri pe care familia persoanei dispărute le poate face, mai ales când persoana în cauză este chiar mama ta. Depui un raport pentru persoane dispărute, cauţi prin zonă, întrebi în jur dacă a văzut cineva o femeie care arată ca ea. Fratele tău mai mic, care are un magazin online de îmbrăcăminte, a spus că a postat ceva despre dispariţia mamei voastre descriind locul de unde a dispărut şi că a încărcat o poză cu ea, rugându-i pe oameni să contacteze familia dacă au văzut-o. Ai vrea să te duci s-o cauţi prin locuri unde crezi că s-ar duce, dar ştii foarte bine că mama nu poate merge nicăieri singură în oraşul ăsta. Fratele mai mare te pune pe tine să scrii textul pentru fluturaş, din moment ce ţi-ai făcut carieră din scris. Roşeşti, de parcă ai fi fost prinsă făcând ceva ce nu trebuia. Nu eşti sigură cât pot ajuta cuvintele tale în situaţia asta.

Când scrii că mama s-a născut pe 24 iulie 1938, tata te corectează, spunând că s-a născut în 1936. Documentele oficiale spun că s-a născut în 1938, dar se pare că, de fapt, a fost în 1936. Este prima oară când auzi de aşa ceva. Tata spune că toată lumea făcea asta pe atunci pentru că mulţi copii nu supravieţuiau nici măcar o sută de zile de la naştere, aşa că oamenii îi creşteau câţiva ani înainte să depună actele oficiale. Când eşti gata să scrii ’36 în loc de ’38, fratele mai mare spune că trebuie să scrii ’38 pentru că asta e data oficială. Tu nu consideri că ar trebui să fii atât de precisă când scrii un fluturaş făcut acasă, doar nu e ca şi când ai fi la un birou guvernamental, dar laşi, ascultătoare, ’38, întrebându-te dacă 24 iulie e într-adevăr ziua de naştere a mamei.

Acum câţiva ani mama ta a spus:

– Nu trebuie să sărbătorim ziua mea separat. Aniversarea tatei este cu o lună înaintea mamei. Tu şi fraţii tăi aţi mers întotdeauna acasă la părinţi în Chongup pentru zilele lor de naştere şi pentru alte sărbători. În total, erau douăzeci şi două de rude apropiate. Mamei îi plăcea când toţi copiii şi nepoţii ei se adunau şi mişunau prin casă. Cu câteva zile înainte să ajungeţi toţi, făcea kimchi  proaspăt, se ducea la piaţă să cumpere carne de vacă, pastă şi periuţe de dinţi în plus. Presa ulei de susan şi frigea susan măcinat şi seminţe de susan sălbatic ca să poată da câte un borcan din fiecare copiilor ei, la plecare. În timp ce-şi aştepta familia să ajungă, mama era în mod vizibil însufleţită, cuvintele şi gesturile ei scoţându-i la iveală mândria când vorbea cu vecini şi cunoştinţe. În şopron, mama ţinea sticle de toate mărimile, umplute cu suc de prune sau de fragi, pe care îl făcea în fiecare sezon. Borcanele mamei erau pline cu peşti mărunţi fermentaţi, cu pastă de hamsii sau cu scoici fermentate, pe care plănuia să le trimită rudelor de la oraş. Când a auzit că ceapa este bună pentru sănătate, a început să facă suc de ceapă, iar înainte să vină iarna făcea suc de dovleac infuzat cu aromă de lemn dulce. Casa mamei era ca o fabrică; prepara sosuri, fermenta pastă de fasole şi alegea orez, gătind tot timpul anului pentru familia ei. La un moment dat, călătoriile copiilor în Chongup au devenit tot mai rare, iar mama şi tata au început să vină în Seul tot mai des. Și atunci aţi început să sărbătoriţi zilele de naştere ale fiecăruia luând cina în oraş. Era mai uşor aşa. Apoi mama a propus să-i sărbătoriţi ziua în acelaşi timp cu cea a tatei. A zis că e o grijă în plus să sărbătorească zilele de naştere separat, din moment ce amândouă sunt în mijlocul verii, când e foarte cald şi când mai sunt şi două sărbători, una la două zile de cealaltă. La început familia a refuzat să facă asta, chiar şi atunci când mama a insistat, iar dacă ea nu voia să mai vină atunci în oraş, câţiva dintre voi mergeaţi la ea acasă să o sărbătoriţi. Apoi aţi început toţi să-i daţi cadoul aniversar în aceeaşi zi cu a tatei. Până la urmă, ziua reală de naştere a mamei a fost complet uitată. Mama, căreia îi plăcea să cumpere şosete pentru toată familia, avea acum în şifonier o colecţie tot mai mare de şosete pe care copiii nu le mai luau.

Sursa: Facebook

Descrierea romanului „Te rog, ai grijă de mama“ conform editurii Univers:

„Te rog, ai grijă de mama“ a apărut de curând în colecția Globus a editurii Univers, în traducerea lui Tae Hyun Oum

„Te rog, ai grijă de mama“ a fost tradus în 35 de limbi și a intrat în lista de bestsellers New York Times.

Gara din Seoul. Son‑yo este despărțită de soțul ei la urcarea în tren și se pierde în oraș fără a mai putea fi găsită. „Te rog, ai grijă de mama“ este un roman plin de candoare despre viața unei femei din Coreea de Sud, a cărei poveste este spusă prin vocile copiilor ei care își amintesc, rând pe rând, bucăți din trecut, reconstruindu‑i în felul acesta existența și descoperind cât de incredibilă era, de fapt, viața mamei lor.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.