Sabina Varga: „Oamenii care citesc au acces la un tip de evadare pe care numai o carte bună ți-o poate da“

22 iunie 2021 de  Oana Borviz    

De Sabina Varga am auzit pentru prima dată în urmă cu câteva luni, când am dat peste Zest, podcastul ei despre scris, pe care îl crește cu o răbdare uimitoare încă de prin 2018. Zest e un proiect făcut din pasiune, cu mare „poftă“ (de unde și numele), serios și relaxant deopotrivă și cu ceva ce eu apreciez din ce în ce mai tare la cei din jurul meu: umor.

La Zest au vorbit până acum scriitori, traducători, editori, istorici, jurnaliști – știți voi, oamenii din aceia care nu prea pot trăi fără scris și citit – iar dincolo de diversitatea de teme discutate, a existat mereu o idee suverană, cu care Sabina a plecat, de altfel, de la început la drum: încercarea de a aduce scrisul cât mai aproape de oameni

Dacă asculți un singur episod Zest, vei vedea că nu te saturi, că vrei mai mult, că îți face bine ceea ce descoperi, ceea ce auzi, că scrisul nu e doar pentru scriitori, că poți face o mie de lucruri cu el, că există zeci de meserii bazate pe scris. Tot ascultând Zest, am devenit și mai curioasă să aflu despre omul din spatele lui, așa că am contactat-o pe Sabina și i-am propus un interviu. A vorbit sincer și direct, ca la Zest, și a fost o bucurie să-i aflu părerile despre scris, despre podcasting și despre viață, în general.

Mulțumesc, Sabina!

Cine ești tu, Sabina, dincolo de creatorul Zest, omul de comunicare și copywriter-ul despre care se știe deja?:)

Sunt un amestec de idei, anxietăți și playlisturi. Am crescut cu căștile pe urechi, dansând în oglindă și scriind în jurnale. Am plecat de mai multe ori din România, dar m-am întors. De un an și ceva, sunt mamă. Am avut mereu un dor de ducă, încă de la trei ani, când fugeam de acasă – nu pentru că nu era bine acolo, ci pentru că-mi plăcea să ajung în fiecare zi mai departe, să trec de ultima casă știută și să văd una nouă, și încă una. Sunt sigură că m-am schimbat în ultimii 36 de ani, pot face o listă cu lucruri vechi și noi, dar nu mă simt deloc mai mare.

S-a schimbat viața ta în vreun fel de când ai creat Zestul?

S-a schimbat în multe feluri în ultimii doi ani și jumătate, dar cum Zest a decurs natural din pasiunile mele, nu aș zice că a adus ceva fundamental diferit. Am cunoscut mulți oameni minunați – atât invitați, cât și ascultători -, am învățat lucruri noi și am un proiect care îmi e foarte drag și îmi aduce satisfacție. Toate astea mi-au influențat viața în bine, dar le-am văzut mai degrabă ca o continuare a ce făceam deja, decât ca o schimbare. 

Știu că e muncă grea în spatele unui podcast. Cât timp dedici săptămânal acestui proiect?

În săptămânile când public un episod, tot timpul liber. Înainte de un interviu, mă documentez câteva zile (după ce am citit deja în prealabil ce a scris persoana respectivă), apoi e înregistrarea efectivă, partea de editare și publicarea pe toate canalele. Cu totul, cel puțin 2-3 zile pline, împărțite pe multe jumătăți de oră furate ici și colo.   

E greu să găsești oamenii cu care discuți? Care a fost cel mai dificil de „prins“?:)

Nu e greu. Am o listă lungă, care devine și mai lungă pe zi ce trece. Pe lângă ideile mele de invitați, vin nume și de la ascultători sau de la prieteni. Încerc să țin cont și de dorințele lor, dar să păstrez un echilibru între episoade, tematică și profilul invitaților. 

Au fost persoane care au refuzat invitația sau pur și simplu nu mi-au răspuns la mesaj, ceea ce e firesc, se întâmplă. De obicei nu insist, decât dacă invitatul lasă o portiță deschisă. Probabil cel mai mult am insistat la Vlad Petreanu, cu care mi-ar fi plăcut să vorbesc și care a fost cerut și de ascultători, dar, deși i-am scris pe oriunde am putut, nu am primit încă un răspuns. Vreau să cred că nu a văzut niciunul dintre mesaje :)). 

Visezi la ziua în care să trăiești din Zest? Cât de aproape sau departe o vezi?

Da, mi-ar plăcea, dar nu cred că e posibil să trăiesc doar din Zest. Nu dintr-un podcast de nișă, pe piața din România. Ce cred că este posibil este ca Zest să aibă mai mult loc în activitatea mea zilnică și să fie parte dintr-un business cu mai multe componente. Am gânduri în direcția asta și poate la un moment dat o să le pun în aplicare.  

Cum crezi că a evoluat podcastingul în România în ultimii doi ani?

A evoluat mult. Când am lansat Zest, erau doar câteva podcasturi active și exista ideea că un podcast poate fi făcut oricum, și cu telefonul sau fără editare/mixare. Acum sunt sute de podcasturi, unele foarte bune, iar cei serioși știu că ai nevoie de echipament de înregistrare și de un minim de muncă de producție dacă vrei să ai un produs acceptabil. Mergem încet pe urmele podcasturilor de afară, unde piața e mult mai dezvoltată. Mă bucur că se experimentează și la noi tot mai mult. 

Mai nou, sunt multe vedete care fac podcasturi, iar asta ajută la popularizarea ideii. Cele mai multe show-uri nu trec de câteva episoade sau de câteva luni – deja există o grămadă abandonate. Se întâmplă în orice industrie în creștere. Vedem peste încă doi ani, după ce mai trece valul, cu ce rămânem.  

Tu ce podcasturi asculți în perioada asta?

Ascult The Tim Ferriss Show, Armchair Expert, Longform, Reply All, The Moth, Mind Architect. Urmăresc o listă lungă de podcasturi și aleg în funcție de starea de spirit. 

Ești un om care iubește cărțile. Crezi că îi pot schimba cărțile pe oamenii, Sabina? Pe tine te-au schimbat?

Mi-e greu să-mi dau seama cum m-a schimbat ceva ce e în viața mea de atâția ani, de pe vremea când nici nu eram foarte bine conștientă de cine sunt. Știu doar că am cunoscut oameni care nu citesc și cărora le lipsește empatia. Cred că nu e întâmplător. Oamenii care citesc au acces la mai multe puncte de vedere, la idei care îi pot scoate dintr-o încurcătură sau le pot deschide uși și la un tip de evadare pe care numai o carte bună ți-o poate da. 

Fără să citesc, nu ar fi fost posibil ca scrisul să-mi fie meserie mulți ani. Deci probabil că viața mea ar fi arătat altfel fără cărți. Sunt unele care mi-au dat curajul să fac schimbări, să renunț la convingeri dăunătoare sau să-i înțeleg mai bine pe ceilalți. Iar altele care nu mi-au schimbat viața, dar mi-au făcut ziua mai bună.

Știu că ai în draft o carte despre scris. În ce stadiu e ea, te gândești s-o publici într-o zi?

Așa e, e o carte despre scrisul de zi cu zi, cel pe care îl practicăm cu toții, fie că ne dăm seama, fie că nu. Proiectul stagnează de ceva timp, parțial pentru că în ultimul an m-am dedicat maternității, iar puținul timp liber l-am folosit pentru Zest. Partea bună e că fără draftul de care zici n-aș fi lansat Zest. Lucrând la el, mi-a venit ideea pentru podcast. Am încrederea că-l voi finaliza și publica într-o zi, într-o formă sau alta – am mai multe idei. 

Este scrisul terapie pentru tine?

Da, a fost de când am început să scriu. Pe lângă dansatul în oglindă de care ziceam la început, scrisul a fost modul meu de exprimare încă din primele clase. Să scriu în timp ce ascult muzică e una dintre cele mai frumoase activități pe care le știu. Mă pot pierde ore și zile în ea. 

Care e cea mai mare frică a ta și cum te împaci cu ea?

Am o frică de a-i pierde pe cei dragi. Iar apoi îmi vine în minte fraza asta, citită într-un articol foarte bun: ‘The catastrophe you fear will happen has already happened.’

Ce altceva mai faci cu „poftă“, în afară de Zest?:)

Mă plimb, alerg, călătoresc, citesc, beau cafea cu lapte, mănânc înghețată, vorbesc cu prietenii, joc poker sau Catan. 

Știu că trăiești de mulți ani în București. Ce înseamnă orașul ăsta pentru tine?

Independență.

De SabinaLand te mai ocupi sau e un tărâm uitat? 

Nu e uitat, dar simt nevoia să scriu acolo mult mai rar decât înainte. Blogul ăla a oglindit mulți ani din viața mea, de când am plecat prima dată din țară, ca studentă. Trec printr-o perioadă în care nu vreau să-mi exprim gândurile public. Dacă și când asta se va schimba, SabinaLand va fi acolo să mă primească :). 

Zici tu pe undeva că, de când cu Zest, ai început să citești mai multă literatură română. Ceva preferințe?

Sunt mulți autori români buni și prima recomandare ar fi să încerce fiecare să-i descopere. În scrisul unora ne regăsim, în al altora, nu, dar căutarea e frumoasă și e parte din cultura noastră și din noi. 

Zilele astea am terminat cartea lui Dan Lungu, „Fetița care se juca de-a Dumnezeu“, și am citit și „Sunt o babă comunistă“. Ambele m-au distrat și întristat deopotrivă. Recomand frecvent și „Părinți“ a Dianei Bădica sau „Să nu râzi :((“ a Ralucăi Feher. Încă nu am citit o carte care să nu-mi placă din colecția n’autor coordonată de Eli Bădică. Și, deși nu mă pricep la poezie, aș sugera să le dați o șansă Ramonei Boldizsar și Ancăi Zaharia cu “nimic nu e în neregulă cu mine”, respectiv „eu n-am trăit războiul“. 

Dacă ar fi să inventezi un salut pentru iubitorii de cărți, care ar fi acela?:)


Dacă tot am menționat-o pe Anca, voi sugera întrebarea pe care o pune ea frecvent: „Tu ce citești azi?“

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *