Ioana Chicet-Macoveiciuc: Mi-ar plăcea să avem mai multă dorință de a schimba ceva

19 noiembrie 2020 de Oana Borviz  Oana Borviz    

Visam demult la un interviu cu Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană, cum probabil o știți cei mai mulți dintre voi) iar de când a ieșit din tipar „Caietul, roman mic pentru fetițele care cresc mari“ (cea mai nouă carte a sa, vândută ca pâinea caldă), mi-am dorit și mai mult să ajung să vorbesc cu ea. Și iată că s-a întâmplat acum, când am aflat că Ioana este pe primul loc în topul celor mai bine vânduți autori de pe Libris.ro de Black Friday (și nu vorbim aici doar de scriitori români!).

Mi-a răspuns prompt și sincer la câteva întrebări și, în timp ce îi citeam răspunsurile, înțelegeam, poate pentru prima oară, cât de mult iubește omul ăsta să scrie și să ajute. Căci aproape toate cărțile ei sunt, nu doar povești minunate, ci și ghiduri emoționale pentru copii și părinți.

„Caietul, roman mic pentru fetițele care cresc mari“ – în care o puștoaică pe nume Mura pune întrebări jurnalului său despre devenirea ei ca fată – ar putea fi, spre exemplu, de mare ajutor în școli, în încercarea profesorilor de a le vorbi copiilor despre emoții, corp, reguli, viitor.

Interviul de mai jos este, într-un fel, nu doar despre bucuria de a scrie și despre succes editorial, ci și despre nevoia de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă, despre voința de a schimba mentalități, despre deschidere și toleranță.

Ești pe primul loc în topul celor mai bine vânduți autori de pe Libris.ro. Cât de mult crezi că a ajutat proaspătul succes al cărții „Caietul” la asta?

Nu știu niciodată exact cât de mult ajută o carte nouă pe cele dinainte (autorii nu au acces la topurile de vânzări ale librăriilor), dar cu siguranță ajută. Foarte mulți dintre cititori, după ce le place o carte, caută și altele scrise de același autor. Iar copiii pot fi chiar foarte insistenți! 

Sursa: Facebook

Cum te-ai simțit după ce primul tiraj al „Caietului” s-a epuizat și cum te simți acum, după vestea că ești în fruntea unui top atât de important? 

Interesul uriaș pentru „Caietul“ m-a surprins, deși mă așteptam să fie bine primită. Cred că am subestimat nevoia noastră, a femeilor, de a ne citi povestea devenirii pusă în cuvinte blânde și luminoase, ne-a lipsit asta, și vrem ca fetele noastre s-o primească. Pentru mine, succesul de vânzări e ceva destul de abstract, bineînțeles că mă bucur să aflu că se vând cărțile mele, dar mă bucur mai mult când primesc mesaje de la copii, desene, întrebări, mesaje. Pentru mine, acesta e succesul: să ajung la inima unui cititor, iar el să ajungă la inima mea.

Sursă: printesaurbana.ro

Ce înseamnă, în cifre, să fii cel mai bine vândut autor de Black Friday? 

Habar n-am. Cifrele nu ajung la mine. Mă gândesc că e vorba de niște mii de cărți vândute, dar nu știu niciodată câte.

Care a fost cel mai cumpărat titlu?

Nu știu. Bănuiesc că pe Libris a fost „Ema spune noapte bună“, pentru că am regăsit-o în topul celor mai vândute titluri. În celelalte librarii și pe edituri nu știu. Autorii nu primesc aceste informații. 

Sursa: printesaurbana.ro

„Caietul” e una din cele mai frumoase și nuanțate cărți ale tale. Cum ai trăit experiența scrierii, pentru că tu însăți spui că această carte este altfel și că ai pus în ea multă emoție? 

Am scris „Caietul“ dintr-un preaplin de iubire și speranță pentru fiica mea. Stăteam cu ea să adoarmă în perioada stării de urgență, ea mă mângâia pe păr și eu scriam ca într-o transă despre cât e ea (și toate fetele lumii) de minunată, despre feminitatea și instinctul ei, despre menstruație și magia corpului femeiesc, despre cât de frumoasă va fi viața ei. Am simțit mult și am raționat foarte puțin, am scris un capitol pe seară, în câteva săptămâni am pus punct și nu am mai modificat nimic, a mers la editură exact cum a ieșit, din mine și fetița mea.

Cum ai reușit să te aduni în această perioadă dificilă, să scrii, să împarți jobul de mamă și de soție cu cel de creatoare de povești?

Eu scriu tot timpul, indiferent cât de puțin timp am, scriu în duș, scriu în timp ce dorm, în capul meu scriu mereu. Iar când vremurile sunt încărcate emoțional, nevoia mea de a scrie crește. Am scris mult în perioada asta, m-a ajutat să înțeleg și să gestionez toate schimbările.

Ce a spus fetița ta când a văzut primul exemplar?

A fugit cu el în camera ei. Știa povestea, i-o citisem deja din manuscris. A citit-o singură, o mai auzeam chicotind din când în când.

Ai oferit această carte dirigintelor și învățătoarelor, așa cum te exprimai, de curând, pe blogul tău?

Nu am trimis cărți fizic decât celor care și le-au dorit. Eu ofer cărți scriindu-le.

Sursa: Facebook

Ți-ar plăcea să fie cartea asta obiect de studiu în școli?

Mi-ar plăcea ca adulții să înțeleagă că acest subiect trebuie abordat acasă și la școală, cu un ton potrivit, în momente potrivite. E posibil ca această carte să ajute.

Dacă ar fi posibil, ce ți-ar plăcea ție, Ioana, să schimbi cel mai mult din România noastră cu poveștile tale?

Mi-ar plăcea ca oamenii să aibă mai mult curaj să rupă tradiția de sacrificiu a mamelor și femeilor în general, să avem mai multă deschidere și toleranță, să învățăm să ne privim suferințele și să cerem ajutor pentru a le vindeca, să fim mai puțin furioși și să avem mai multă compasiune și dorință de a schimba ceva, orice, în bine, în fiecare zi.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *