Doina Ruști: Tot ceea ce face parte din viața noastră se află concentrat în scris

10 noiembrie 2020 de Oana Borviz  Oana Borviz    

Editura Litera tocmai a lansat o colecție dedicată literaturii contemporane române, Biblioteca de Proză Contemporană, coordonată de scriitoarea Doina Ruști (autoarea unor cărți foarte bine primite de critică și de cititori precum „Fantoma din moară“, „Lizoanca“ sau „Mâța Vinerii“).

Am fost curioasă să aflu mai multe despre alcătuirea acestei colecții, așa că am întrebat-o pe doamna Ruști cum s-a ajuns la selecția primelor cinci titluri („Paturi oculte“ de Doina Ruști, „Cuibul bufniței“ de Tudor Runcanu, „I Put a Spell on You …“ de Allex Trușcă, „Cimitirul trandafirilor“ de Cristi Nedelcu și „Kyparissia“ de Alexandra Niculescu), cât de diferite sunt acestea din punct de vedere tematic și stilistic, cât de receptivi sunt românii la literatura lor contemporană, cum ne pot ajuta cărțile în vremuri ca cele pe care le trăim acum. A răspuns fermecător de frumos și, deși schimbul de cuvinte a avut loc via email, tot am simțit emoția pe care o ai atunci când te întâlnești cu un om pe care îl admiri mult. Multumesc!

Ce presupune să fii coordonatorul unei colecții de literatură contemporană? 

Un scriitor este un om subiectiv cu ostentație, iar eu sunt în primul rând scriitoare. Prin urmare, vorbim despre o colecție care exprimă preferințele mele, într-o primă etapă. Însă editurile trăiesc din cărți, nu se pot lăsa cu totul în seama mea. Sunt doar cititorul care își aduce preferințele în fața unui comitet de lectură, în bună măsură – lectori independenți. Referatele lor sunt decisive, dar viziunea generală asupra colecției s-a închegat după întâlnirea mea cu Dan Vidrașcu, editor interesat prioritar de literatura română. Amândoi credem că dacă există editori de proză contemporană, la un moment dat vor apărea capodoperele.

Cât de greu (sau ușor) a fost să alegeți primele cinci titluri?

Am un fișier cu multe texte primite de-a lungul timpului, proză care mi-a plăcut, pe care aș fi vrut s-o văd publicată, scrieri primite de la oameni necunoscuți, în general scriitori care n-au debutat încă. Apoi, am primit și manuscrise ale unor confrați care nu erau hotărâți dacă să-și publice sau nu volumul etc. Prin urmare, am putut să fac o propunere bogată, iar editura a trimis textele spre lectură. Dintre cele care au îndeplinit condițiile editurii, au fost alese patru stiluri și patru teme diferite. La acestea s-a adăugat și romanul meu. N-a fost neapărat un clasament valoric, cât încercarea de-a transmite spre cititori mesajul că vom publica scrieri variate. 

Foto: Cristina Venedict

Care sunt subiectele celor cinci cărți și prin ce v-au convins ele (cel puțin celelalte patru titluri?:)

Cele patru cărți abordează teme diverse, sunt scrise în registre epice care nu se înrudesc aproape deloc. „I put a spell on you…“ de Allex Trușcă este un roman fantastic,  cu frază senzuală și cu subiect ferm. Tot proză fantastică scrie și Tudor Runcanu, dar în linie gotică, „Cuibul bufniței“ aducând un personaj bizar și o atmosferă de oraș transilvănean, atemporal. Alexandra Niculescu scrie proză scurtă, specie evitată de regulă de editori, dar am ales cartea ei, „Kypariss, pentru că povestirile sunt legate printr-un personaj. În rest – străzi, cartiere, întâlniri și multă emoție. Iar romanul lui Cristi Nedelcu e realist, o confesiune în linia prozei interbelice.  Se numește „Cimitirul trandafirilor“. Romanul meu a venit bine, în contextul acesta, fiind de altă factură. Se intitulează „Paturi oculte“, iar acțiunea se petrece în zona cea mai misterioasă a Bucureștiul, ceea ce răspunde până la urmă întrebărilor care ne frământă în momentul de față.

Citesc românii literatură contemporană română? 

Întotdeauna a există o elită a cititorilor, pe care timpul și vicisitudinile sociale n-au alterat-o. În ciuda situației generale, elita asta continuă să existe, să funcționeze, iar în bună parte – ei sunt și cititorii de literatură română. Pasiunea este întreținută prin varii motive, care vin uneori din zonele de nișă, cum ar fi sincronismul lovinescian, alteori dintr-un elan creator nefinalizat. Dar știu sigur că cei mai rafinați cititori sunt cei de literatură română. Urmează cercul al doilea, al cititorilor flotanți: elevi, studenți, oameni aflați în formare și care se conectează la scrisul viu dintr-un imbold al vârstei. Iar la periferia cititorilor noștri, fără a fi mai puțin însemnați, stau scriitorii – mai întâi, aspiranții, care vor să se autoevalueze, apoi debutanții, care se informează citind, și consacrații, deși aceștia preferă literatura străină.

Dar fiecare scriitor își construiește în timp cititorii săi. Ai mei sunt lunatici și generoși, culți, lipsiți de orice urmă de snobism, încât dacă văd o mulțime de oameni, pe la târgurile de carte, de exemplu, dintr-o singură privire, știu precis care sunt cititorii mei.

Foto: Cristina Venedict, Carturesti Carusel

Ce înseamnă pentru d-voastră un roman bun?

Un roman bun înseamnă subiect seducător, emoție și o idee ca o săgeată, capabilă să rămână înfiptă multă vreme în lanul de secară, unde cresc deopotrivă prejudecățile, idealurile și canoanele.

Care sunt autorii români contemporani preferați?

La o astfel de întrebare nu se răspunde. Oricât spațiu mi-ați oferi, nu-i voi cuprinde pe toți, iar cei care nu se vor regăsi aici vor fi mâhniți, atinși de aburul negru al aroganței celuilalt, întotdeauna singurul care contează, ceață groasă, aducătoare de boli contagioase, în urma căreia se prăbușesc cetățile și cad pădurile.

Ce alte titluri urmează să apară în noua colecție?

Sunt pregătite deja câteva titluri, între care unul semnat de Liviu G. Stan, prozator care și-a făcut deja un nume, cu inovație pe frază și compoziție interesantă. Restul intră la capitolul surprize.

Foto: Cristina Venedict

Cum ne pot ajuta cărțile în această perioadă delicată, de distanțare socială și izolare? Cum vă ajută pe d-voastră?

Ca întotdeauna, deschizând ușa misterioasă spre lumea subtilă. Dar dincolo de asta, toți așteptăm acum răspunsuri, iar proza contemporană, mai cu seamă romanul, are capacitatea rară de a reedita episoade sociale, dialoguri rostite deja, caractere ori situații care nu ne sunt străine. A citi proză contemporană devine aproape ritualic, iar un act de regăsire în interiorul unei opere literare furnizează uneori inspirație – și nu mă refer aici la cea artistică, ci la acel moment aurit, când se aprinde o scânteie, când cade o perdea ponosită și vezi în fine peisajul cu toate detaliile lui. În ceea ce mă privește, citesc variat. Proză, mai ales noutățile, dar și documente particulare, însemnări accidentale despre oameni care nu mai sunt, cum ar fi plângeri, procese, scrisori, liste cu obiecte (pierdute, furate, moștenite etc). Nu-mi plac memoriile: nu am încredere în ele. Dar citesc și pe net, mă adâncesc uneori în textele anonime care fabulează. Tot ceea ce face parte din viața noastră se află concentrat în scris, iar cel literar e împănat cu vise și cu energie.

Un roman românesc relativ recent pe care l-ați vedea adaptat la marele ecran?

„Paturi oculte“:) N-aș crede în proza mea dacă n-aș așeza-o pe primul loc în preocupările mele. Abia după aceea mă gândesc la „Cuibul bufniței“ de Tudor Runcanu, un roman recent citit de mine, parte a colecției Biblioteca de Proză Contemporană de la Litera – ar fi un film pe gustul meu, deși foarte costisitor, cu atmosferă învăluitoare și cu multe posibilități de creare a suspansului cinematografic.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *