Iaca, am mai scris niște poezioare pentru copii inspirate, în mare parte, de năzdrăvăniile lui Agnes și David. Mai e puțin până când se termină școala iar eu știu că în vacanță giumbușlucurile lor vor fi fără număr. Sper că la fel vor fi și poeziile pe care le voi scrie:) Spor la citit! Și la râs:)
Punctul
O paranteză și-a luat-o în freză
De la un punct nervos
Care a considerat
Că ea nu e de nici un folos
Ba mai mult, că-l împiedică
Să încheie o propoziție scrisă pe dos
Paranteza a luat-o la fugă plângând
Cuvintele au fugit după ea, și ele urlând
Tot ce a vrut Ana să scrie
A dispărut, ca printr-o vrajă, de pe hârtie.
Doar punctul a rămas singur, dezorientat
Sincer, nu știu cu el ce s-a întâmplat.
Cearta
Csiki Chips și Hubba Bubba se împingeau pe raft întruna
„Dă-te, soro, mai încolo, nu vezi că mă șifonezi
Ai loc berechet acolo, lângă dropsurile verzi“.
„Șifonat oricum ești, frate, și mă-ntreb de ce te plac
Oamenii atât de mult când tu ești așa sărat“.
„Eu măcar ajung în burtă, nu la coșul de gunoi
Unde ajung toate gumele ca tine
Fie vorba între noi“.
Înainte de culcare
Fii serios! Întoarce pijamaua pe dos!
Bagă-te sub pat, adună tot praful
În ghemotoace cu care să împodobești raftul
Aprinde lumina, dă muzica tare
Trimite-o pe soră-ta la plimbare
(Sau, mă rog, în sufragerie)
Linge-nghețata aia care-ți place doar ție
Nu-i nimic dacă e 11 seara
Poți să scoți, dacă vrei, și chitara
Fă party online cu Rareș și Mara!
„Hai, gata, stingerea!“, se-aude vocea lui tata.
Răzbunare
Cici papagalul l-a ciupit de fund
Pe Bibi motanul care stă plângând
”Mă, ce ai cu mine, ce ți-am făcut eu?
Altceva mai bun decât fundul meu
Nu găsești și tu pentru ciocul tău?”
”Ete fâs, dar tu când mă aruncai
Dintr-o labă–într-alta nu te amuzai?
Când ziceai că sunt mingea ta de joacă
Tu nu te-ai gândit ce rău îmi provoacă?
N-ai decât să țipi, să sari și să plângi
Să fugi de acasă sau să te ascunzi
Eu te voi ciupi când voi avea chef
Fără fulgi și pene să rămâi pe veci”.
Când ești mic
Mami, tu când erai mică
Îți era vreodată frică
De întuneric, de Bau Bau
Sau de ochii lui Miau Miau?
Îți venea s-o iei la fugă
Când mergeai noaptea la budă?
Când țipa profa la tine îți venea să faci pe tine?
Sau în lift, când te urcai, nu plângeai și tremurai?
Când tuna și fulgera
Te-ascundeai pe undeva?
Ooo, m-am liniștit!
Ce bine, tu chiar semănai cu mine!
Dihania
„Nu pot să adorm, Maria
Iar aud ceva în hol
E un monstru, o fantomă
Poate Siren Head sau Chucky
Trebuie, numaidecât, să o chemi aici pe mami“.
„Stai așa, că am un plan: mă strecor încet pe ușă
Cu cearceaful după mine
Când aud dihania, pac, o acopăr bine, bine
Iar tu vii s-o legi cu șnur (e-n cutia de la tine)“.
„Hai, Maria, aprinde becul!
Ce am prins? E mare monstrul?“
„Vai de mine, frățioare, este frigiderul nostru!“
Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.