Noutãți

„Creierul psihologic“, de Dean Burnett – fragment în avanpremieră

15 februarie 2021 de  Oana Borviz   •  

Seria dedicată de Baroque Books & Arts lui Dean Burnett (profesor, neurocercetător și autor al cărților „Creierul idiot“, „Creierul fericit“, „Creierul mic despre creierul mare“) continuă cu un nou volum axat pe surprinzătorul univers al creierului: „Creierul psihologic“.

Împărțită pe capitole privind golurile mintale, depresia, anxietatea sau adicția, cartea povestește într-un mod științific, amuzant și personal despre capriciile creierului uman, despre adaptabilitate și modele comportamentale bazate pe amintiri, experiențe și convingeri personale.
Umorul lui Burnett (care în timpul liber face stand-up comedy) ajută ca informațiile științifice să fie mai ușor de înțeles iar cartea mai lesne de parcurs.
Prietenii de la Baroque Books & Arts ne-au oferit un fragment în avanpremieră din acest volum. Este despre varietatea depresiei și despre cât de puternic ne poate ea schimba viața de zi cu zi:

Fragment din capitolul „Surprinzătoarea varietate a depresiei“

Depresia nu înseamnă doar o perioadă de dispoziție proastă. 

Mai devreme am enumerat simptomele necesare pentru diagnosticarea depresiei: dispoziție proastă constantă și imuabilă, pierderea energiei, insensibilitatea la lucrurile generatoare de plăcere, gânduri suicidare, vinovăție excesivă și așa mai departe. Totuși lista aceea n-a fost realmente completă. E adevărat că aceste simptome sunt necesare pentru diagnosticare, dar diagnosticul pe care l-ar obține o persoană ar fi acela de tulburare depresivă majoră. Mai specific, dacă ai un episod confirmat, atunci diagnosticul pe care îl obții este acela de tulburare depresivă majoră, episod unic. Dacă, mai târziu, după ce te-ai recuperat în urma episodului inițial, mai intervine încă unul, atunci diagnosticul este acela de tulburare depresivă majoră, recurentă. 

Tulburarea depresivă majoră este cel mai familiar și mai comun tip de depresie. El include toate trăsăturile clasice ale depresiei, care sunt portretizate în mainstream: dispoziție proastă imuabilă, zero motivație, gânduri negative de nezdruncinat și așa mai departe. Mai devreme am mai spus și că ar trebui să existe cuvinte diferite care să indice depresia de zi cu zi și depresia clinică. Spre lauda lor, în lumea medicală și în aceea psihoterapeutică există cuvinte diferite care indică diferitele manifestări ale depresiei și ale dispoziției proaste. Din păcate, aceste distincții lingvistice nu au prins încă și în societate, în întregul ei. Însă – cine știe? – cu timpul, poate că totuși vor prinde. 

Așadar, medical vorbind, dacă treci printr-o perioadă proastă din cauza unui eveniment de viață nefericit, se spune că ai o dispoziție proastă. În schimb, dacă ești deprimat clinic, atunci suferi de o tulburare depresivă majoră sau de un alt tip de tulburare clinic recunoscut. Am discutat mai devreme de ce e nevoie ca termenii medicali să fie cât mai specifici posibil: fiindcă trebuie să știi exact cu ce ai de-a face și cum să abordezi problema respectivă. Evident, episoadele de depresie și tulburările de dispoziție nu fac excepție. 

Însă gama largă de posibile simptome indică faptul că în cadrul depresiei se întâlnește o mare varietate, ceea ce înseamnă că există multe tipuri și subtipuri diferite de tulburare depresivă. Atât de multe, încât nu am putea ca în această carte să ne ocupăm de toate. Dar iată câteva exemple.

Există depresia psihotică majoră, în cazul căreia, pe lângă toate simptomele familiare, individul experimentează și starea de psihoză, adică uneori se confruntă cu iluzii, ba chiar și cu halucinații. Se pare că indiferent de cauza care determină depresia, ea este atât de puternică, încât afectează nu doar capacitatea creierului de a controla și de a regla dispoziția, ci și pe aceea de a face diferența între ceea ce e real și ce nu.

Mai există și depresia melancolică, care seamănă mult cu tulburarea depresivă majoră, doar că e mai gravă. Incapacitatea de a experimenta plăcerea este trăsătura centrală a acestui tip de depresie, însă individul este și mai puțin capabil să funcționeze, la modul general. Persoanele cu depresie melancolică tind să experimenteze o pierdere în greutate mai severă, se trezesc mai mult devreme, iar simptomele lor sunt, în mod tipic, mult agravate în orele dimineții. Aspectele astea se leagă de numeroase dovezi care demonstrează că depresia și somnul sunt strâns împletite. Insomnia e o trăsătură comună în multe tipuri de depresie. Somnul nostru se bazează pe ritmurile circadiene, pe complicatele tipare și mecanisme pe care creierul nostru le folosește ca să controleze când suntem treji, când suntem obosiți, când dormim și așa mai departe. Acesta e motivul pentru care omul simte niveluri diferite de oboseală în momente diferite ale zilei. Somnul e un proces vital pentru sănătatea generală a creierului, dar mecanismele care-l reglează sunt ușor de perturbat chiar și în condiții ideale, prin stimulare excesivă, printr-un dezechilibru hormonal, ba chiar și prin intermediul nivelurilor de luminozitate din mediu – de unde și oboseala cu care ne confruntăm la schimbările de fus orar.

Dar, întrucât sistemele care reglează somnul sunt ușor de perturbat și întrucât cauza depresiei, oricare ar fi ea, dă peste cap procesele interne tipice ale creierului, în unele cazuri depresia determină insomnie. Care e încă și mai împovărătoare pentru creier. Printre altele, somnul este perioada în care creierul consolidează conexiunile existente, elimină deșeurile și, în general, se ocupă de mentenanța a ceea ce se petrece în interiorul lui. Un creier privat de somn nu e la fel de bine întreținut, ceea ce înseamnă că are o capacitate mai scăzută de a preveni sau de a contracara o tulburare de dispoziție ca depresia. Așadar, dacă depresia generează insomnie, în organism se instalează un cerc vicios. De asemenea, asta înseamnă că simptomele variază în funcție de momentul zilei, întrucât ciclurile chimice și neurologice normale, care reglează somnul, au puncte de maxim și de minim. În felul ăsta se explică de ce depresia melancolică e deosebit de severă și de gravă în cursul orelor dimineții. 

Descrierea cărții „Creierul psihologic“ conform celor de la Baroque Books & Arts:

Un studiu flamboaiant-ştiințific, punctat cu nestemate de umor British şi cu relatări personale de o emoționantă sinceritate, un tur de forță printre capriciile creierului care o ia razna și de frică, și de plăcere, în încercarea sa de a se adapta. Pentru că nu speciile inteligente supraviețuiesc, ci speciile cu capacități adaptative. 

„Creierul psihologic“ a apărut în colecția Savoir – Vivre a editurii Baroque Books & Arts. A fost tradusă de Ines Hristea și ilustrată de Irina Dobrescu.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns