Iv cel Naiv: „E biniște acolo unde sufletul iese din corp și se întinde liniștit pe o canapea, lângă tine“
8 iunie 2021 de Oana Borviz •
Despre hygge, cuvântul-concept prin care danezii definesc starea de bine și de confort, ați auzit deja. Dar știați oare că între timp au inventat și românii unul care să însemne același lucru? Pe scurt, cei de la Storia.ro (site-ul de imobiliare lansat de OLX) au venit cu ideea de a căuta un corespondent pentru hygge în limba română. Au lansat această provocare în mediul online, unde românii au venit cu nenumărate sugestii, iar în cele din urmă l-au găsit: biniște.
Pornind de aici s-a născut un proiect în toată regula, pe cale să se concretizeze într-un ghid de mare folos în această perioadă post-pandemică. Se numește Cărticica de biniște și are în spate o echipă minunată formată din scriitorul Iv cel Naiv, designerul de interior Sînziana Pop, psihologul Gáspár György, designerul biofilic Ana Constantinescu, muzicianul Dan Byron, bloggerul specialist în organizare Diana Mihăilă și food bloggerul Cristina Andrei.
Pentru că el a fost printre primii cooptați în proiect, pentru că el se ocupă de editarea textelor din carte și pentru că, prin tot ce a publicat până acum, a adus oamenilor multă biniște, cu mult înainte de se inventa cuvântul, l-am provocat pe Iv cel Naiv la un scurt interviu despre proiect.
A povestit despre curajul de a inventa și adopta un cuvânt, despre puterea lui acasă, despre bun simț și sinceritate și despre acele lucruri aparent nesemnificative care te pot face fericit. Cuvintele lui mi-au creat o stare de biniște incredibilă, ceea ce doresc să vi se întâmple și vouă atunci când veți citi interviul:)
Cum ai ajuns la această colaborare cu Storia.ro și când s-a întâmplat, mai exact?
Exact înainte de pandemie, la începutul lui 2020, am primit o invitație de a participa la acest provocator proiect Storia.ro care își propunea să adapteze din limba daneză în limba română cuvântul hygge. Apoi a venit pandemia, am început să petrecem cu toții mai mult timp în case, iar nevoia unui astfel de cuvânt a devenit și mai mare. După o scurtă pauză în care întreaga Românie a fost în stand by, am putut începe efectiv proiectul. A fost o propunere premonitorie, așadar.
Care e rolul tău concret în proiect?
În prima partea a proiectului, împreună cu scriitorul Iulian Tănase dar și cu românii, în general, am căutat variante de adaptare a acestui cuvânt-concept al danezilor. Până la urmă, cuvântul ales de public drept cel mai potrivit a venit chiar de la public. Biniște a devenit, astfel, adaptarea lui hygge în română. În a doua parte a proiectului, ne dorim să îl prezentăm pe biniște în splendida lui complexitate, scriind o carte întreagă despre el. Cărticia de biniște se numește și, capitol cu capitol, ea poate fi citită online. Sînziana Pop, Gáspár György, Ana Constantinescu, Dan Byron, Diana Mihăilă, Cristina Andrei (care este chiar cea care a inventat cuvântul) și cu mine încercăm să întoarcem acest cuvânt pe toate părțile, să-i descoperim toate nuanțele, așa încât să putem să-l primim cu toții în limba română, în sufletele și în casele noastre.
De unde ideea/nevoia de a căuta un corespondent românesc pentru cuvântul/conceptul danez hygge?
Dincolo de explicația originilor proiectului pe care am dat-o mai sus, există această nevoie de a nuanța relația pe care o avem cu spațiul în care trăim. Oricât ne-am iubi limba, trebuie să acceptăm că există zone pe care această nu le acoperă și că avem o nevoie continuă de a ne adapta vocabularul vremurilor pe care le trăim. Și de a adopta sau inventa cuvinte noi care să ne ajute să ne exprimăm mai bine.
Ce înseamnă pentru tine biniștea, Iv?
În primul rând aș vrea să precizez definiția acestui cuvânt:
BINIȘTE s.f. 1. Stare sufletească pozitivă, lipsită de zbucium, de frământări. „Nu făceam nimic și asta era tot ce era de făcut. Eram acasă și era biniște.” 2.Calitatea unui moment sau a unui spațiu de a inspira o liniște aducătoare de bine, un calm binefăcător. Creat din „Bine” + „Liniște”. „Am intrat, am privit în jur, am zâmbit și m-am bucurat. Ce biniște e la noi acasă!”.
Dincolo de această definiție, biniștea mea e o stare de intimitate profundă, plăcută, sigură pe care o pot avea doar într-un un spațiu pe care îl consider acasă. Fie ca e un loc din Bali, Tanzania sau Grecia. E biniște acolo unde sufletul iese din corp și se întinde liniștit pe o canapea, lângă tine.
În textul introductiv al cărții spui că e foarte posibil ca oamenii să se fi împrietenit mai tare, în pandemie, cu propria locuință. Ție ți s-a întâmplat asta? Cum, mai exact?
În majoritatea timpului din pandemie, a trebuit să stau în izolare într-un apartament din București. Singurul balcon pe care îl am, nu foarte generos, se află deasupra unei străzi aglomerate, zgomotoase, la confluența a două spitale. Așa că am fost obligat să stau, efectiv, doar în interior. Acolo am făcut sport șase zile din șapte. Acolo am gătit, acolo am citit, acolo am scris, acolo am ajutat-o pe fiică-mea cu temele, acolo am visat și am iubit în toate lunile astea. A trebuit, deci să mă împrietenesc cu acest spațiu și mai mult pentru a putea supraviețui. Am descoperit funcționalități noi ale unor obiecte și camere, am învățat să împart spațiul mai bine, să-i prețuiesc mai mult calitățile. Și să iubesc și mai mult natura.
Sunt românii fericiți acasă, Iv?
La prima vedere, aș putea spune că depinde de casă, dar cred că depinde mai mult de români. Relația cu locuința noastră depinde, firește, de locuință, dar și mai mult de ceea ce facem noi din acea locuință, de puterea noastră de înțelegere, de acceptare, de relația pe care o avem cu noi înșine. Cunosc oameni fericiți în câțiva metri pătrați și oameni profund nefericiți în sute de metri pătrați. Cred că fericirea nu se măsoară în metri pătrați.
Înțeleg că această carte este un fel de work-in-progress, pe parcurs ce scrieți, publicați. Tu vei mai semna vreun text?
Da, e o carte care se creează încetul cu încetul, chiar sub ochii cititorilor. Dar e o carte cu un cuprins cât se poate de clar. În afară de primele două capitole, care au apărut deja, mă ocup de un al treilea a cărui misiune este să introducă și să exemplifice utilizarea cuvântului biniște în diverse contexte din limba română – de la bancuri la basme și de la poeme la afișe de scară de bloc. Pe lângă asta, mai am și sarcina editării întregului text.
Cum s-a format această echipă, cine i-a ales pe ceilalți opt?
Storia.ro împreună cu The Practice, agenția lor de PR, s-au ocupat de alegerea celor implicați în proiect.
Cărticica de biniște este un proiect exclusiv online sau va fi scoasă și din tipar?
După această dezvăluire a cărții, capitol cu capitol, urmează să fie publicată și o variantă tipărită a cărții, cu un număr limitat de exemplare.
Mai urmează ceva după Cărticica de biniște (adică cu Storia.ro)?
Ei, asta chiar nu știu. Eu mi-aș dori mult să mai facem lucruri împreună, Storia.ro e unul dintre brandurile care cresc frumos, sănătos și care sunt preocupate pe bune de oameni și de lumea în care trăim. În relația noastră, apreciez mult bunul simț și curajul, decența și sinceritatea. Sunt lucruri care îi fac foarte aparte în acest peisaj al brandurilor, dominat de interesul economic imediat. Colaborarea cu ei e una dintre cele mai plăcute din experiența mea.
Dacă ar fi să le transmiți fanilor tăi un mesaj de biniște, ce le-ai zice? 🙂
Stați biniștiți, tot ce e mai frumos urmează să se întâmple.
