Interviuri

Felicia Simion: „Pentru mine, «acasă» înseamnă reconectare, în primul rând cu sinele“

8 decembrie 2022 de  Oana Borviz   •  

Anul trecut, Felicia Simion a simțit nevoia să facă un proiect fotografic inspirat de propria experiență de mămică care s-a confruntat cu depresia postnatală. A rezultat „Postpartum“, o serie de fotografii alb-negru cu mame și copii, însoțite de texte în care femeile vorbesc despre depresia postpartum.

Acum, după luni întregi în care s-a simțit înstrăinată de natură și de o parte din sine, Felicia a dat startul unui alt proiect care s-o ajute să-și restabilească conexiunile vitale. Se numește „Departures“ și este un fel de jurnal de călătorie, care o poartă prin mai multe locuri din Europa. 

A poposit până acum în Santorini și Puglia, unde a descoperit un altfel de acasă, urmând ca până în martie să mai bifeze și Portugalia și Normandia. Are nevoie de călătoriile astea ca de apă. Îi fac bine, o cresc. La capătul lor, Felicia speră să găsească un singur lucru: pe ea însăși:)  

Nu știe încă dacă după finalizare va urma o expoziție sau un album, știe doar că, în primă fază, vrea să-și vadă fotografiile publicate într-o revistă de călătorii. Până una alta, „Departures“ este un work în progress iar Felicia este o emoție în mișcare, pe care vă provoc să o redescoperiți prin interviul de mai jos!

 

Foto feliciasimionphotography.com

Cum s-a născut proiectul ăsta? 

Proiectul s-a născut dintr-o (veche) dorință de explorare – de locuri, de oameni, culturi, peisaje ș.a.m.d. Cumva, după lungi luni de lucru în studio, a renăscut în mine dorul de călătorie, de fotografiat în afara atelierului, de căutat frumosul în locuri cât mai diferite. Așa a prins viață proiectul și sper să tot prindă contur în lunile următoare. 

E un proiect susținut prin resurse proprii?

Lucrez împreună cu soțul meu, Tiberius, care mă ajută cu organizarea călătoriilor și, totodată, cu fotografiile. Proiectul este auto-finanțat, în ceea ce privește transportul, iar din punct de vedere al locațiilor, acest lucru funcționează pe baza unor bartere pe care le stabilesc împreună cu cazările respective.

Unde ai fost până acum, unde ai stat cel mai mult dar și unde ți-a plăcut cel mai tare?

Momentan, avem în spate două călătorii (Santorini și Puglia), și mai urmează încă trei – Puglia din nou, Portugalia și Normandia, până în luna martie. Îmi propun să îl susțin și de-a lungul anului viitor, să mai cercetez și să apelez la noi locații, atât în țară, cât și internațional. 

Până acum am fost doar în Grecia și Italia, câte trei nopți. Cele două călătorii au fost atât de diferite între ele, din punct de vedere al experienței estetice și nu numai, încât îmi este foarte greu să aleg. Caut diversitatea, mă intrigă noutatea și sper să îmi satisfac aceste nevoi prin călătoriile mele.

Foto feliciasimionphotography.com

Care e locul pe care l-ai simțit cel mai intens până acum?

Cred că priveliștea de pe balconul cazării din Santorini, The Vasilicos. Un infinit albastru al Mării Egee, cu mici insule pe alocuri și vapoare care răsunau la răsărit.

Ce tehnici fotografice folosești în proiectul ăsta?

Momentan îmbin fotografia fine art cu fotografia fashion, de arhitectură și de interior. Nu folosesc o tehnică anume, ci mă bazez pe relația cu locul, care începe să se construiască încă înainte de a ajunge la el.

Bănuiesc că, dincolo de bifarea unor locații semnificative, călătoria asta este și una inițiatică. Cum o simți, Felicia?

Este! O simt ca pe o transformare, ca pe un mers-înainte către ceva mai puternic și mai potrivit sufletului și căutărilor mele. Am șansa să ajung în locuri în care, fără susținerea pe care o primesc pe partea de cazare, nu aș putea să merg prea curând. Iar asta mă face să mă simt al naibii de norocoasă. 

Foto feliciasimionphotography.com

Ce va urma după? Te-ai gândit la o expoziție sau un album?

Încă nu știu cum se va materializa proiectul, însă m-am gândit la a-l publica într-o revistă de călătorie. El fiind la început, sunt în faza de construire a portofoliului, apoi voi începe să-l trimit încolo și încoace. 

Ce speri să găsești/să afli la finalul acestor călătorii?

Pe mine. Atât. 

Ce înseamnă ”acasă” pentru tine?

Pentru mine, „acasă” înseamnă reconectare, în primul rând cu sinele. Este un cumul de trăiri, statice și dinamice în același timp, care se adună toate într-un singur cuvânt, menit să producă emoție vie. 

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns