„Rita“ (Netflix): Profesorul pe care și l-ar dori orice copil

6 noiembrie 2020 de  Oana Borviz    

E nonconformistă și sexy. Îi place mai mult lupta decât liniștea de după. Elevii o adoră dar adulții comunică destul de dificil cu ea. Fumează și face sex ocazional. Nu știe să gătească decât spaghete cu sos dar poate găsi soluția perfectă pentru rezolvarea unei probleme.

Ea e Rita, profesoară la o școală daneză și mamă singură a trei copii (doi sunt deja adulți, celălalt este adolescent). Locuiește în casa de lângă școală, unde ajunge doar trecând printr-un gard viu. E o femeie de vârstă mijlocie, de o frumusețe rece, sigură pe ea, empatică și vertebrală, deloc visătoare. Se îmbracă în blugi strânși pe trup, cămăși în carouri și geci de piele. Fumează în draci și nu are nici o problemă în a spune, prin cele mai simple și neortodoxe cuvinte, tot ce-i trece prin cap. Iar ceea ce spune enervează la culme adulții dar îmbărbătează sufletele și mințile elevilor. Rita e personajul central al seriei cu același nume, difuzată de Netflix încă din 2012 și aflată acum la cel de-al cincilea și ultimul sezon (eu am descoperit-o abia acum, între timp fiind ocupată cu „Game of Thrones“, „Vikings“ și altele). 

Cum e în școlile de astăzi

Cea care face acest personaj irezistibil este minunata actriță Mille Dinesen – a mai jucat și în „Nynne“, bazat pe un roman celebru (l-ați văzut? Eu nu) -, care reușește să fie atât de credibilă în rolul profesoarei neconvenționale și rebele. Rita alege căi neconvenționale, dar cauza este mereu una bună. Ea luptă cu autoritățile pentru mai binele copilului și are curajul să spună „nu“ în fața superiorilor. Rita reprezintă o mentalitate fără prejudecăți, ea rezolvă probleme serioase într-un mod amuzant, simțul umorului și al ironiei numărându-se printre atuurile sale. Bine, vorbim despre Danemarca, unde învățământul este altfel decât la noi, dar unde întâlnești, ca peste tot, elevi obraznici, părinți care se cred mai deștepți decât profesorii, profesori care te măcâncă de viu sau alții care se lasă călcați în picioare de elevi impertinenți.

Seria „Rita“ arată cum e în școlile de astăzi, care sunt erorile și reușitele sistemului de învățământ și ne spune că mai există încă profesori dedicați, extrem de atenți la nevoile copiilor, perfect conectați la sentimentele lor. 

Toate personajele sunt frumos construite, mai ales personajele feminine ca înțepata Helle, fermecătoarea Hjørdis sau sensibila Molly, fiica Ritei, care „ascunde un amestec de nesiguranță și optimism în spatele unui zâmbet frumos“ (bbc.com); dar și personajele masculine precum Jeppe (mezinul Ritei), un adolescent inteligent și sensibil care-și găsește curajul de a-și recunoaște orientarea sexuală, sau Rasmus, directorul îndrăgostit până peste cap de Rita.

Subiecte controversate

Serialul este unul dintre cele mai populare show-uri daneze și e lesne de înțeles și de ce. Dincolo de magnetismul Ritei, filmul oferă o privire realistă asupra vieții din clasa de mijloc, evidențiază o sumedenie de probleme cu care se confruntă elevii (comportament abuziv, discriminare socială sau sexuală), redă personalitatea unui personaj din mai multe perspective, abordează sexualitatea, problemele de învățare ale unora dintre copii, hibele sistemului de învățământ danez și nu numai, avortul și alte subiecte controversate, reflectă valorile scandinave progresiste.

Există aici discuții despre sexualitate, despre sarcina în rândul adolescentelor, despre divorț și viață monoparentală, despre obsesiile copiilor (unul din episoade insistă pe stările intense ale unui puști care crede că e îndrăgostit de Rita și pe felul absolut admirabil în care aceasta gestionează situația). Afli uimit cum pot fi rezolvate subiecte de genul neglijarea copiilor, bolile mentale, problemele comportamentale, experiența imigranților și xenofobia, consumul de droguri și agresiunea. Și e salutar felul în care e dezbătută problema feminismului.

„Rita“ e ca desaga moșului în care găsești însă cadouri mai puțin convenționale dar absolut sănătoase, care te ajută să trăiești mult mai împăcat cu tine și cu ceilalți și care-ți amintesc câtă nevoie este de educație și de un om care să-ți arate drumul bun.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.




Lasă un răspuns