Noutãți

3 cărți cu care vreau să încep anul 2023

22 decembrie 2022 de  Oana Borviz   •  

Cărțile pe care le-am ales aici au fost printre cele mai bine vândute la Târgul de Carte Gaudeamus din acest an. Am văzut foarte multe reacții pozitive, și în online și în offline, așa că sunt destul de curioasă să văd ce le face atât de speciale. Ele alcătuiesc mini lista mea de început de an, cu ele vreau să încep noul meu an de lecturi, așa că aștept să treacă nebunia sărbătorilor și să citesc în tihnă Backman, Cărtărescu și Doerr.

„Învingătorii“, Fredrik Backman (Editura ART)

Mă credeți sau nu, nu am citit nimic până acum de Fredrik Backman. Tot dau târcoale cărților lui mult lăudate „Oameni anxioși“, „Britt-Marie a fost aici“ și „Un bărbat pe nume Ove“ și nu am reușit nici până acum să-mi fac curaj pentru ele. Așa că mi-am zis să o iau invers, cu ultimul lui roman, despre care aud, la fel, numai de bine. L-am pus astfel în capul listei cu cărți pe care aș vrea să le citesc la început de 2023 și chiar am așteptări mari:)

Înțeleg că „Backman nu lasă nicio emoție nedisecată“, cum spun cei de la Library Journal, și vreau să cred că nu a făcut-o nici în „Învingătorii“, apărută la editura Art și aflată în topul celor mai bine vândute cărți la Gaudeamus. 

A treia carte din trilogia în care au apărut „Scandalul“ și „Noi contra voastră“, „Învingătorii“ duce mai departe povestea locuitorilor din Björnstad, o mică comunitate scindată de scandaluri și șomaj. Noile întâmplări se petrec la doi ani distanță față de cele din „Scandalul“ și suprind, se pare, complexitatile de zi cu zi ale locuitorilor. După cum aflu că Backman are o slăbiciune pentru anumite subiecte, mă aștept să găsesc aici povești despre prietenie, loialitate și identitate, competiție, pierdere și victorie.

Aaaa, și încă un aspect care m-a făcut să mă hotărăsc să-l citesc pe Backman: îmi doresc să văd ecranizările cărților „Oameni anxioși“ și „Un bărbat pe nume Ove“ (cel de-al doilea e cu Tom Hanks, pe care-l ador) iar eu nu pot face asta până nu citesc măcar o carte de-a lui. Sau pot?:) 

„Theodoros“, Mircea Cărtărescu (Humanitas)

Au început să-mi placă foarte mult cărțile care mixează povești din epoci și locuri diferite și ăsta este motivul pentru care sunt tentată să citesc noua carte a lui Cărtărescu, „Theodoros“.

„Primul meu roman adevărat, modestul meu veac de singurătate“, cum îl numelște autorul, „Theodoros“ este o astfel de carte, cu acțiune desfășurată în secolul al XIX-lea în trei spații geografice diferite: Valahia, arhipelagul grecesc și Etiopia. 

„N-am scris niciodată cu mai multă fantezie“, recunoaște scriitorul care a întrețesut aici mai multe povești pe care le-a impregnat cu poezie, cultură, imagistică răsăriteană, farmec, pitoresc, nebunie. Cărtărescu mărturisește că s-a gândit la cartea asta timp de 40 de ani dar că nu s-a simțit pregătit până acum să o scrie din diverse motive: proiecte care se potriveau mai bine stării lui sufletești de până acum, lipsa unor lecturi fundamentale cum este „Kebra Nagast“ (biblia etiopiană). 

„Prima carte scrisă cu adevărat pentru cititori, cum recunoaște el, „Theodorus“ (care în greacă înseamnă darul lui Dumnezeu) este un cadou pe care Cărtărescu îl face cititorilor „fără nici un gând ascuns“. Ei bine, aștept tare mult să îmbrățișez darul ăsta, deși nu sunt fan Cărtărescu (aș minți dacă aș spune că nu mi-au plăcut „Nostalgia“ și „Travesti“, dar nu am fost niciodată înnebunită după cărțile lui).

„Cetatea cucului din nori“, Anthony Doerr (Humanitas Fiction)

Cartea americanului Doerr, recompensată cu multe premii literare și nominalizată la National Book Award 2021, este un omagiu adus imaginației și scrisului. Romanul țese mai multe povești petrecute în timpuri și locuri diferite (deci, tiparul meu preferat:)) – Constantinopolul anului 1453, Idaho în prezent, în spațiu peste câteva decenii -, al căror numitor comun este un manuscris misterios din Grecia Antică. Critica de specialitate laudă cartea pentru construcția ingenioasă și polifonia fermecătoare prin care sunt aduși în prim plan copii aflați în pragul maturității ce își găsesc rezistența și speranța în lumi pline de pericol. Acești visători care sunt uniți prin puterea vindecătoare a poveștilor promit să ne conducă prin lumi „atât de captivante încât uităm, pentru o vreme, de a noastră“.

Anthony Doerr este și autorul romanului Toata lumina pe care nu o putem vedea (pentru care a primit în 2015 premiul Pulitzer), un motiv în plus să-i citesc noua carte.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns