Poezii cu nebunii

26 mai 2022 de  Oana Borviz    

Iaca, am mai scris niște poezioare pentru copii inspirate, în mare parte, de năzdrăvăniile lui Agnes și David. Mai e puțin până când se termină școala iar eu știu că în vacanță giumbușlucurile lor vor fi fără număr. Sper că la fel vor fi și poeziile pe care le voi scrie:) Spor la citit! Și la râs:)

Punctul

O paranteză și-a luat-o în freză 

De la un punct nervos 

Care a considerat 

Că ea nu e de nici un folos 

Ba mai mult, că-l împiedică 

Să încheie o propoziție scrisă pe dos

Paranteza a luat-o la fugă plângând

Cuvintele au fugit după ea, și ele urlând

Tot ce a vrut Ana să scrie 

A dispărut, ca printr-o vrajă, de pe hârtie.

Doar punctul a rămas singur, dezorientat

Sincer, nu știu cu el ce s-a întâmplat.

Cearta

Csiki Chips și Hubba Bubba se împingeau pe raft întruna

„Dă-te, soro, mai încolo, nu vezi că mă șifonezi

Ai loc berechet acolo, lângă dropsurile verzi“.

„Șifonat oricum ești, frate, și mă-ntreb de ce te plac

Oamenii atât de mult când tu ești așa sărat“.

„Eu măcar ajung în burtă, nu la coșul de gunoi 

Unde ajung toate gumele ca tine

Fie vorba între noi“.

Înainte de culcare

Fii serios! Întoarce pijamaua pe dos!

Bagă-te sub pat, adună tot praful

În ghemotoace cu care să împodobești raftul

Aprinde lumina, dă muzica tare 

Trimite-o pe soră-ta la plimbare

(Sau, mă rog, în sufragerie)

Linge-nghețata aia care-ți place doar ție

Nu-i nimic dacă e 11 seara

Poți să scoți, dacă vrei, și chitara

Fă party online cu Rareș și Mara!

„Hai, gata, stingerea!“, se-aude vocea lui tata.

Răzbunare

Cici papagalul l-a ciupit de fund 

Pe Bibi motanul care stă plângând

”Mă, ce ai cu mine, ce ți-am făcut eu?

Altceva mai bun decât fundul meu 

Nu găsești și tu pentru ciocul tău?”

”Ete fâs, dar tu când mă aruncai 

Dintr-o labă–într-alta nu te amuzai?

Când ziceai că sunt mingea ta de joacă

Tu nu te-ai gândit ce rău îmi provoacă?

N-ai decât să țipi, să sari și să plângi 

Să fugi de acasă sau să te ascunzi

Eu te voi ciupi când voi avea chef

Fără fulgi și pene să rămâi pe veci”.

Când ești mic

Mami, tu când erai mică

Îți era vreodată frică 

De întuneric, de Bau Bau

Sau de ochii lui Miau Miau?

Îți venea s-o iei la fugă 

Când mergeai noaptea la budă?

Când țipa profa la tine îți venea să faci pe tine?

Sau în lift, când te urcai, nu plângeai și tremurai?

Când tuna și fulgera

Te-ascundeai pe undeva?

Ooo, m-am liniștit!

Ce bine, tu chiar semănai cu mine!

Dihania

„Nu pot să adorm, Maria

Iar aud ceva în hol 

E un monstru, o fantomă

Poate Siren Head sau Chucky

Trebuie, numaidecât, să o chemi aici pe mami“.

„Stai așa, că am un plan: mă strecor încet pe ușă

Cu cearceaful după mine

Când aud dihania, pac, o acopăr bine, bine 

Iar tu vii s-o legi cu șnur (e-n cutia de la tine)“.

„Hai, Maria, aprinde becul!

Ce am prins? E mare monstrul?“

„Vai de mine, frățioare, este frigiderul nostru!“

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.



Lasă un răspuns