Noutãți

Trei cărți noi cu care ai putea începe luna decembrie

1 decembrie 2021 de  Oana Borviz   •  

Dacă nu ai citit-o până acum pe Clarice Lispector – la noi au fost traduse romanele „Aproape de inima vijelioasă a lumii“ și „O suflare de viață“ – ai șansa să o descoperi într-un volum de proză scurtă, apărut la Humanitas Fiction. Proza ei e specială, viziunea și perspectiva din care scrie, sunt neașteptate (nu degeaba se spune că a fost cel mai mare scriitor modern al Braziliei). Și romanul „Confiteor“ al catalanului Jaume Cabré (apărut la Pandora M) promite să fie o lectură deosebită, cu o călătorie fascinantă prin istoria răului. În timp ce „Geneza“ lui Guido Tonelli (Editura Trei) – despre evoluția cosmosului și provocările cu care se confruntă oamenii de știință – este o interpretare interesantă a începutului și evoluției creației.

Editura Humanitas Fiction

Cea mai mică femeie din lume

de Clarice Lispector

„Ai grijă cu Clarice. Nu este literatură. Este vrăjitorie”, i-a spus cândva un cititor altui cititor despre scriitoarea braziliană de origine ucrainiană Clarice Lispector, tradusă acum la Humanitas Fiction (de Anca Milu-Vaidesegan) în volumul de proză scurtă „Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă,1940–1964“.
„Creatoarea unui limbaj neconvențional, revoluționar, neliniștitor”, cum o descrie editura, Clarice Lispector a surprins prin fiecare text în care a experimentat stiluri noi. Fostă jurnalistă de fashion, soție, mamă, casnică, Clarice a scris despre forța feminină și despre vulnerabilitate dintr-o perspectivă interesantă, bazată foarte mult pe senzații, percepții și reacții, pe reverii și explorări hipnotice. Toate personajele ei feminine au fost construite pornind de la propriul exemplu: adolescenta care-și descoperă potențialul artistic, sexual, intelectual; femeia matură care cunoaște gloria; soția dezamăgită; bătrâna care așteaptă ultima suflare.
Cele optzeci și cinci de povestiri din „Cea mai mică femeie din lume” dezvăluie femei care luptă pentru drepturile lor, dar și femei care se confruntă cu singurătatea în căsnicie, cu disperarea și depresia, femei care renunță la feminismul strident ducând cu demnitate vieți tăcute.

Editura Pandora M

Confiteor

de Jaume Cabré

În mare, romanul catalanului Jaume Cabré este despre o vioară prețioasă și despre trecutul ei misterios. În esență, „Confiteor“ este o istorie a răului, desfășurată de-a lungul mai multor secole. Cel care ne poartă în această călătorie plină de aventuri și pericole este Adrià Ardevol, un băiat crescut în Barcelona de un tată aspru și distant și o mamă indiferentă, care descoperă, printre comorile familiei, o vioară din secolul al XVII-lea.
Din acel punct începe povestea viorii, o poveste a răului ce are legătură cu soarta călugărilor medievali, cu Inchiziția și soarta evreilor sub stăpânirea nazistă.
„Mă interesează felul în care memoria și puterea se reunesc în problema răului“, mărturisește Jaume Cabré care recunoaște că acestea sunt obsesiile lui. „Nici nu vă imaginați cât de mulți bani economisesc scriind, în loc să merg psiholog“.

Editura Trei

Geneza. Marea poveste a originilor

de Guido Tonelli

Savant italian, specialist în fizica particulelor, care a jucat un rol major în descoperirea bosonului Higgs, Guido Tonelli este și autorul acestei cărți monumentale despre geneză.
Convins că nevoia de căutare a originilor cosmosului provine din nevoia oamenilor de a fi înrădăcinați, Tonelli te poartă într-o călătorie uimitoare în care descoperi evoluția cosmosului și provocările cu care se confruntă oamenii de știință: de la originea universului și până la apariția vieții pe Pământ și la nașterea limbajului uman.
Punctul său de plecare este „Teogonia“ lui Hesiod, o poezie din jurul anului 700 î.Hr. despre nașterea zeilor greci, și ajunge până la teoriile uluitoare de azi privind nașterea universului.
„Geneza nu este doar o carte despre cosmos măsurat de telescoape gigantice și acceleratoare de particule“, spun cei de la nature.com. „Este, de asemenea, o poveste a interpretărilor omenirii despre începutul și evoluția creației“.

Oana Borviz

Înainte de a mă îndrăgosti de cărți mi-au plăcut altele: să pictez, să bricolez, să văd filme. De fapt, am început să citesc cu adevărat în primii ani de liceu, când mi-am dat seama cât de savuroase pot fi momentele în care ești singur cu o carte în mână. De atunci, cititul a devenit un soi de obișnuință care îmi face bine, îmi dă echilibru și mă inspiră. Citește mai mult.

Vezi toate articolele
Vezi toate articolele

Lasă un răspuns